Romanesti, Uncategorized

Prima data departe

Ultima ora la birou. Numar pana si milisecundele. Langa mine, pe birou, sub un iepuras zambitor si mov ma asteapta boarding pass-ul. In coltul stang al biroului sta mandra o floare roz, de plus. A fost umbrita de curand de imaginea ta, om cald. Imi zambesti in toate felurile posibile in cele 6 poze care se leagana fiecare in suportul ei. Doar asa a trecut timpul mai usor. Dar acum a trecut! Maine zbor spre tine! Seara imi voi aminti gustul buzelor si mirosul imbratisarilor. Voi adormi in bratele tale si….cel mai important, ma voi trezi tot acolo. Si nu va fi iar un vis. Cel putin o perioada, pana cand voi fi iar cu picioarele in avion si cu inima la tine. Pentru ca inima mea este permanent la tine, inca de cand ai venit si ai descoperit-o. Era mica, speriata si ascunsa de ochii lumii, intr-o incercare zadarnica de a nu mai capata un plasture. Nu te-a crezut cand i-ai zambit si i-ai spus ca o sa fie bine…ca ai cautat-o mereu si ca o vrei langa inima ta, sa ai grija de ea. Nu te-a crezut, dar te-a lasat sa te apropii, un picior in fata celuilalt (da, si inimile au picioare!).

Este primul an cand sunt departe de familie de sarbatori. Fara oua rosii, cozonaci aburinzi, casa intr-o vanzoleala maxima, fara mersul cu familia la biserica chiar inainte de miezul noptii, fara glumele haioase ale tatalui meu, doar cu tine. Voi fi si departe de casa, departe de tot ce imi este cunoscut si deja drag. Dar nu imi mai este teama, pentru ca stiu ca imi vei arata, agatata de bratul tau, parcul tau preferat, barul cu cele mai bune tapas, traseul pentru biciclete in afara orasului…magazinele cu produse romanesti, locul unde voi face tai chi, peisaje frumoase si numai bune de pictat, case vechi si cu istorie interesanta (pe care o vei inventa de fiecare data mai amuzant)…

Este prima data departe de familie si ultima data departe de tine.

Despachetat si impachetat bagaje, ultime retusuri, o incercare zadarnica de a pune macar o parte din lucrurile ramase in urma intr-o oarecare ordine, ultimele verificari si apoi spre aeroport. Dupa lasarea bagajului la cala totul se desfasoara ca intr-o poveste. Citesc, dorm, beau o cafea sau scriu un articol….dar gandul meu este mereu la tine. De data asta nu ma vei mai surprinde in fata portii, nemachiata si ultra ciufulita, cu o baluta uscata sexy in coltul stang si cu tricoul pe jumatate bagat in blugi (cum sa va lase sa intrati asa peste pasageri in aeroport?). Filmul intalnirii mi se deruleaza de zeci de ori in minte….control pasapoarte….se deschid usile si acolo esti tu, zambind larg, cu bratele deschise si lacrimi in ochi….cu buze fierbinti si dor arzator….ne imbratisam si ne simtim….ne regasim mai apropiati decat ne lasasem la ultima decolare.

Si uite asa, cu inima plina, parca nici ploaia de afara nu ma mai uda. Si vantul imi spune o poveste. Povestea a doi tuluzei indragostiti 🙂

Sarbatori fericite, dragii mei! Luati-va aproapele si imbratisati-l, fie ca este un sot imposibil, o mama cicalitoare, o prietena enervanta, o pisica pretentioasa sau un copacel supravietuitor. Va imbratisez si eu!

bunny

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s