Romanesti, Uncategorized

Puterea de adaptare

Numarul 4, inca in aer 🙂

 

O simpla joaca de-a ghidul turistic a fost suficienta pentru a-mi da peste cap lumea, asa cum o stiam eu, cu putinii dar buni prieteni, cu familia aproape, cu locuri cunoscute si foarte cunoscute, cu limba materna in fiecare zi, cu mancaruri traditionale, cu inghesuiala de pe plaja vara si de pe partie iarna, cu preturi in RON (abia ma obisnuisem cu noii lei), cu stilul contradictoriu de a fi al romanilor si multe altele de acasa…

Acum ma impart intre 2 locuri. Aici si acolo. Cel mai greu este cand aici sunt doar eu iar acolo esti doar tu…sincronizarea asta… Dar nu peste mult timp aici si acolo vor fi in acelasi loc, in acelasi timp, mereu cu tine. Peste foarte putin timp chiar, daca stau sa ma gandesc la toate cate sunt de facut inainte.

Dar ma voi adapta, sunt sigura, la ce va fi nou….ceea ce inseamna totul, chiar si tu, pentru ca stii sa fii acelasi si totusi nou in fiecare zi. Am inceput cu limba ilogica pe care o vorbiti, apoi cu stradutele pline de farmec si istorie din jurul a ceea ce incepe sa se numeasca “acasa la noi”, cu faptul ca soferii feresc biciclistii, cu branza si vinul omniprezente, cu oameni care fac miscare, cu grevele dese, cu oamenii de culoare (noi nu avem mai deloc…cel putin nu asa de…) si lista va ramane deschisa mult timp. Cel mai placut este sa ma adaptez la tine si la noi. Cand sunt cu tine, primul lucru pe care il fac dimineata cand deschid ochii este sa verific ca esti cu adevarat acolo si nu a fost inca un vis; iar seara adorm tinandu-te de mana, sa se simta cat mai reala prezenta ta. Din cand in cand ma mai ciupesc de brat si ma intreb daca esti real… In cautarea ta incepusem sa cred ca….poate…nu existi…ca, poate, nu te voi gasi niciodata… Culmea este ca mi-ai spus ca si tu te mai ciupesti din cand in cand…oare si tu ma cautai?

Acum suntem in sala de asteptare, aici si acolo, si visam cu ochii deschisi la tot ceea ce vom face IMPREUNA peste numai cateva zile, pentru cat mai mult timp. M-am adaptat deja si la asta…desi asteparea de acum este mai grea ca niciodata. Acum stiu fara urma de indoiala ca impreuna suntem un intreg si ma simt injumatatita stand pe banca in sala de asteptare. Noroc ca am agenda mea neagra cu pagini galbui si un pix…asa imi voi aminti mereu de bataile neregulate ale inimii, de zambetele neintrerupte nici macar de somn, de faptul ca te-am gasit si din acea zi nimic n-a mai fost la fel…

waiting-in-airport

 

sursa

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s