Patite, Romanesti

Pentru ca se poate

Urmand legile compensatiei, de obicei pachetul vine cu una calda si una rece. Da’ rece gheata….sa-ti inghete pana si unghiile numai gandindu-te…sa-ti clantane dintii in gura…sa ti se ridice si parul din palma….sa ti se faca pielea de brontozaur….sa sufli aer rece in miez de vara….asa de rece. Sa povestim, zic.

Sunt in adunare de acte, carduri si adeverinte (da, stiu, unii dintre voi ma intelegeti). Asta inseamna ca am de mers la ghiseele roz-bombon cu doamnele dragute si amabile, functionari publici la stat. Si este de preferat sa fac asta seara dupa program, ca nu mai exista zile de concediu pe numele subsemnatei (daca doriti sa donati, primesc). Asa ca a stat Octavia cu orele in fata calculatorului cautand adrese, programe de lucru, liste cu documente necesare, facand liste si planuri de atac, apoi a pus mana pe telefon, ca sa fie sigura-sigura.

– Buna ziua doamna, sper sa ma puteti ajuta. Vreau sa depun o cerere si as dori sa stiu ce anume este nevoie – acte, taxe.
– Pai n-aveti nevoie decat de o adeverinta pe care o luati de la parter, camera 2. Apoi, cu adeverinta si cu o copie CI, veniti la mine, la etaj, camera 3. Nu va costa nimic (tin sa precizez ca doamna era de o amabilitate rar intalnita si cu cea mai dulce voce ce mi-a fost dat sa aud iesind din gura unui functionar public….mai ca ma gandeam sa imi schimb parerea despre ei).
– Si care este programul de lucru?
– Luni de la 10-18 si de marti pana vineri de la 9-17.
– Super! Multumesc frumos! Vin luni la 17 (credeam deja ca visez….nu trebuia sa plec de la birou inainte de vreme).

Asa ca azi, mai mult de nevoie decat de voie (de fapt nu voiam deloc), am asteptat cuminte sa se faca ora 5:00 si am tulit-o in sprint de semi-maraton spre tramvaiul 41 – ochii lipiti de minusculul cadran al ceasului de la mana – 5:15. 7 minute de mers alert prin soare – 5:22. 10 minte de tramvai inghesuit, transpirat si plin de praf – 5:32. Inca 7 minute de tramvai 24 (tot ma mai intreb daca nu as fi ajuns mai repede pe jos) – 5:39. Intrebari in stanga si in dreapta, inca ceva minute de sprint dar de data asta la umbra. Intr-un final ajung pe strada Aviator Popisteanu si deja puteam zari baraca institutiei la care aveam treburi de rezolvat – 5:47. Hai ca-i bine, am timp sa iau adeverinta de la parter, camera 2, apoi sa o urc un etaj si sa o pun langa cerere. 13 minute sunt arhi suficiente…. Mi-am permis chiar sa revin la mersul de om normal si nedisperat sa ajunga.

Ajung in fata unei curti care concureaza cu una ocupata cu forta de tigani. Putin nesigura ca am nimerit unde trebuie, inaintez totusi. Ma linistesc cand vad o tablie scrijelita cu numele institutiei. Inaintez ceva mai sigur si urc cele trei trepte subrede, timp in care vad o foaie A4 lipita in geam: program cu publicul L-V, 9-17. Pun mana pe clanta si imping usa curbata si aproape prinsa in balamale. Inauntru, un domn bronzat si nu foarte dornic de oaspeti, in rol de paznic.

– Nu mai ie program. E pana la 5. Veniti maine.
– Maine sa vii tu si cu familia ta, ca eu nu fac semi-maratoane in fiecare zi, daaaa?! (inca mai sper ca i-am zis asta doar in gand). Am sunat inainte si mi s-a spus ca programul este pana la 6 lunea si asa este si pe site. Unde este camera 2 parter? (observati ce subtil am ignorat ceea ce imi spusese?)
– V-o fi spus, dar se inchide la 5. Veniti maine. Nu mai ie nimeni, au plecat acasa.

Stiti desenele alea vechi cu Tom si Jerry, cand Jerry il tot pacalea pe Tom? Stiti cum atunci cand Tom si-o lua, se ducea la oglinda si se vedea cu un cap de magarus? Eh, asa cred ca aratam si eu in clipele alea!

Cum am iesit pe poarta, cu toate spumele marii in gandurile care-mi strabateau mintea ca un intercity, am scos telefonul si am format numarul magic. Mi-a raspuns robotul: “Programul de lucru cu publicul este L: 10-18, M-V: 9-17….” Am format interiorul dorit si, surpriza, nu a raspuns nimeni.

Sa mai zica cineva ca oamenii astia nu isi merita soarta! Si joburile prost platite. Si oamenii care le trec prin birouri. Si sa manance broaste coapte. Si sa doarma in maini pe pioneze. Si sa faca baie in gheata (nu de alta, dar mie mi se pare foarte dureros). Sa le cante minunea aceeasi melodie saptamani la rand, fara oprire (desi la unii s-ar putea sa le placa). Sa aiba purici si sa nu poata sa se scarpine. Sa…ma ajutati cu lista?

 

P.S.: la intoarcere am mers agale vreo 5 statii de 105, mi-am luat o inghetata cu vanilie si ciocolata si am savurat-o calorie dupa calorie iar in tramvai am ascultat Because of you-C2C si nu am cedat locul nici unei babute care se sprijinea subtil de mine. Daca nu stiati, pe Bd. Expozitiei sunt cosuri de gunoi cat sa nu fii nevoit sa tii ambalajul in mana, foarte multe dispensere de saci pentru adunarea excrementelor de caine (cu saci in ele) dar nici un caine, studenti tineri si frumosi, iar spitalul CFR 2 are shaormeria la colt…ca poate au pacientii o ultima dorinta. In rest, noi sa fim sanatosi…

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s