Patite, Romanesti

Aproape….mai aproape…prea aproape!

V-am zis ca-mi plac oamenii? Imi plac, chiar foarte mult! As sta cu orele sa ii observ in activitatile lor de zi cu zi, in mijlocul familiei, la munca, in medii nefamiliare… Si imi place sa vorbesc cu ei, sa le aflu pasurile si opiniile, sa invatam unii de la altii. Asa ca le caut compania si…in ultima vreme…si ei imi cauta compania din ce in ce mai mult. Ceea ce nu face decat sa ma bucure. 🙂

Cu toate astea, se mai intampla uneori sa nu ma simt confortabil discutand cu cineva si sa nu imi dau seama de ce anume. Adica…persoana este langa mine, aud foarte clar ce spune, ii pot percepe prezenta, ii pot adulmeca parfumul (sau ceapa de aseara, sau mujdeiul de la pranz), parul ii flutura in fata mea, ma calca pe picioare… Hmm…nu mi-a placut niciodata mirosul de ceapa si usturoi venind din gura unei persoane….sau sa fiu calcata pe picioare. Am invatat de curand ca fiecare persoana are ceea ce se numeste zona de confort. Adica un perimetru variabil de la om la om, de care avem nevoie sa fie lasat liber si neinvadat pentru a ne simti relaxati in relationarea cu ceilalti. Din pacate de aceasta notiune am aflat doar eu si inca alte cateva persoane. Cel putin asta constat pe masura ce interactionez cu oamenii.

Dragii mei subiecti de studiu, poate nu stiati, dar NU, nu este ok

– sa fii racit cobza si cu nasul in proces de descompunere si sa te duci sa ii vorbesti cuiva in nas (la propriu), oricat de invidios ai fi pe sanatatea lui neatinsa;
– sa mananci o galeata de ceapa si doua de usturoi si sa iti parfumezi conlocutorul cum stii tu mai bine si mai intens;
– sa spui tot ce ai de spus aplecat deasupra tastaturii celuilalt, cu o mana pe umarul stang si cu buzele aproape atingandu-se; nu este ok nici daca tu esti barbat si ea femeie;
– sa te comporti ca legat cu ata in momentul in care persoana invadata incearca sa isi recapete libertatea si se da doi pasi mai in spate (risti sa se intample accidente);
– sa porti orice fel de conversatie, cu oricine, fara a-i respecta intimitatea fizica – ne face sa ne simtim violati si numai atenti la conversatie nu reusim sa fim. Este ok doar daca eu sunt iubita ta si tu esti cel mai dulce frantuz din cati s-au zamislit vreodata. Altfel nu, deloc!

Oameni buni, lasati-i pe ceilalti sa respire (din toate punctele de vedere). Daca aveti ceva de spus, in loc sa reduceti distanta fata de cealalta persoana, mai bine mariti volumul vocii. Toata lumea este fericita si voi beneficiati de atentie totala indreptata asupra conversatiei si nu asupra combinatiilor de n luate cate 3 in incercarea de a evada, din mintea celuilalt. Asa ca…daca data viitoare cand stai de vorba cu cineva, observi ca incepe sa faca pasi in spate (sau in lateral), sa se incline in pozitii nefiresti (intotdeauna cat mai departe de tine) sau ca nu prea ai parte de atentie….opreste-te! Stai pe loc! Lasa omul sa respire si fa un pas inapoi. Aerul este pretios….mai ales daca este curat. Si….sa fim seriosi, este suficient aer pentru toata lumea! Nu trebuie sa impartim aceleasi molecule!

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s