Cu inima, Romanesti

Inapoi la realitate

Acum, ca am revenit de tot cu picioarele din dotare pe pamant, sa va spun unde am disparut zilele trecute….si cu ce scop nobil 🙂

Pai, asa cum deja ati aflat, cel mai dulce barbat de pe planeta a mai adaugat ceva inteligenta in desaga si niste fire albe in podoaba, ca asa-i sade bine barbatului. Ceea ce nu toata lumea stie, este ca numaratoarea mea de zile, ore si secunde nu este premergatoare nuntii ci…pur si simplu unui nou inceput. Un inceput cum nu am mai incercat pana acum, cu toate noi si diferite si….mai ales…frantuzesti. In 4 saptamani si o zi voi face uz de biletul meu de avion doar dus, cu destinatia Toulouse-Blagnac. Motiv pentru care in ultimele luni viata mea a capatat o alta culoare, un alt gust si…cel mai dur…un alt ritm. Orele nu mai au forma, sunt topite unele in altele. Zilele sunt micsorate in mod barbar, ca un pulover de casmir spalat la 9999 de grade. Saptamanile nu mai au luni si duminica, ci doar zile…din cele mici-micute, spalate cu Cocolino. Iar lunile…cand naiba au trecut cele 5 de care ne intrebam cand o sa treaca? Ma trezesc uneori si imi dau seama ca mai sunt doar 2 saptamani pana vine el dupa mine…pai si eu cand o sa termin tot ce mai am de facut? Uhm? Cine nu intelege, povestesc mai incolo si cum ma distrez cu institutiile romanesti – e chef de chef, nu asa!

Dar, printre pasapoarte, diplome, adeverinte, eu cui inchiriez garsonica si cine vrea un bubu din 2002, uite ca oamenii mai au si zile de nastere. Si nu orice om, ci tocmai cel ce mi-a fost dat sa imi intregeasca jumatatile. Asa ca am decis sa iau o pauza si o gura mare de aer….frantuzesc, normal! Drept urmare, dupa multe calcule nu foarte optimiste, am decis ca banii vin si pleaca, dar ocazie de asa cadou nu mai am prea curand, asa ca:

– am cumparat bilet de avion (de data asta dus-intors)
– am luat si niste vin, sa fie
– una bucata panglica rosie din saten, pe care am scris “Pour toi” si pe care mi-am pus-o funda
– niste lumanarele haioase care spuneau laolalta Happy birthday
– facator de baloane din apa si sapun, ca tot si-a dorit omul sa ii zboare baloanele de ziua lui (desi acum sustine ca nu isi mai aminteste sa fi zis asa ceva)
– am facut rost de adresele de mail ale prietenilor lui si am organizat o iesire pe paturica la mal de rau
– am inventat o poveste cum ca ma duc in teambuilding cu echipa, ca sa nu dau de banuit ca nu sunt on line pe nicaieri
– am impachetat valizele si am numarat fluturii si moliile din stomac

Dupa numai un miliard de zile de la cumpararea biletelor surpriza, am ajuns in sfarsit in avion. Cum dormisem numai vreo 3 ore, visam cu ochii deschisi la orele de zbor si cele 5 ore de escala. Somn intrerupt numai de control bagaje si pasapoarte, cam asa era programul. Numai ca….socoteala de acasa…. Am vorbit tot zborul cu o fata draguta pe numele ei Letitia, apoi am mai impartit inca 4 ore de escala. Ce sa zic…a meritat sa primesc in locul somnului sugestii de a face psihologia si aprecieri sincere si calde ale felului meu de a fi. V-am spus ca imi plac oamenii? 😀

La destinatie m-a asteptat o prietena de-a lui, cu care am mers apoi la o cafea. De nerabdare i-am trimis si lui o invitatie si o poza cu intrarea in bar.

– Da, frumos…..in curand 🙂
– Vii si tu? Iti comand o bere? E cald!
– Facem si asta imediat

Cum nu se prindea, i-am mai trimis o poza, de data asta cu mine in pragul usii barului…

– Are you kidding me????? You are crazy!

Am aflat ulterior ca asa se face cel mai frumos cadou din viata persoanei care te iubeste. Cumva banuiam si eu asta, asa cum stiam ca este prima si singura ocazie de a-l surprinde asa. M-a surprins si el…sambata dimineata…cand am iesit de la dus si mi-a spus foarte bucuros ca o sa mergem la picnic duminica….ca a trimis mail la toata lumea…aceeasi lume la care trimisesem si eu si care venea la picnic duminica….atata doar ca picnicul lui era la 7 iar al meu la 4…. Drept urmare am inceput sa primesc mesaje pe Facebook si pe mail de la oamenii nedumeriti care veneau la picnic….

Pe langa asta, totul a fost cu zambete si cu multa dragoste. Oare faptul ca mi-am pus toti neuronii la treaba pentru a organiza totul cat mai frumos si cat mai in secret…inseamna ca sunt indragostita pana peste urechi si ca ma simt cea mai norocoasa femeie din univers?

Dar…sa revenim la prezent…. Acte, acte, acte, adeverinte, apostile, mobila, bagaje, transport, job, job, job, job, prieteni, familie….si mai nou doctori, doctori, doctori, ca daca tot aveam programul incarcat, macar sa stiu de ce 🙂

Urmeaza o poveste despre o minunatie de femeie pe care am cunoscut-o la zborul de intoarcere, dar si detalii despre cum ma distrez cu institutiile.

Si niste testimoniale de….de toate, fara o ordine anume :

DSCF3046

DSCF2803

DSCF2805

DSCF2931

DSCF2950

DSCF3056

DSCF3129

DSCF3142

DSCF3159

DSCF3178

DSCF3206

DSCF3209

DSCF3249

DSCF3269

DSCF3289

DSCF3311

DSCF3364

DSCF3376

DSCF3467

Advertisements
Standard

2 thoughts on “Inapoi la realitate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s