Cu inima, Romanesti

Despre inocenta

Adica despre copii, cum era de asteptat din partea unui om care este insasi o copila.

Azi am avut “family day” la firma si, cum avem parinti din plin, au aparut si copiii, unul cate unul. Un copil in plus insemna o unitate de liniste in minus. Dar galagia care se forma era placuta urechilor. Erau rasete curate, de fericire si lipsa de griji, ce numai un copil le poate intelege. Doamne, cat mi-s de dragi ghemotoacele astea de oameni! Sunt asa mici si firavi dar, totodata, puternici. Abia astept sa avem si noi mogaldetele noastre cu accent frantuzesc si port romanesc!

Mi-e dor de copii! Si spun asta pentru ca, de-a lungul celor 31 de ani, mi-a tot fost dat sa am de-a face cu ei. Ba verisori leganati pe picioare, ba copiii vecinilor, ba cei de la gradinita, unde am predat engleza si germana, ba baietelul fostului, ba ai prietenilor….copiii sunt dintotdeauna in viata mea. Si imi place ca este asa. Doar ca in ultima vreme nu s-au mai intamplat. Azi mi-am dat seama ca mi-au lipsit. Asa ca m-am bucurat de fiecare in parte. M-a amuzat timiditatea lor in fata multimii de ochi atintiti asupra lor, sinceritatea cu care spuneau toate cele si…raspunsurile hilare pe care le dadeau uneori. Cel mai mult, insa, mi-a placut sa vad iubirea dintre ei si parintii lor. Pentru ca, pana la varste mai inaintate, parintii sunt refugiul in ochii copilului. Ei stiu ca mami si tati sunt acolo pentru ei, orice s-ar intampla. Si asta ii face sa exploreze lumea mai increzatori. Asa cum este si normal, de altfel…

Din pacate, insa, normalitatea asta nu se aplica la toti egal. In metrou aud parinti certandu-si copiii pentru ca sunt copii, pe strada vad copii palmuiti sau scuturati, pentru ca nu asculta, in parcuri aud tipandu-se ca si metoda de cearta si vad parinti smucindu-si copiii sa se potoleasca. Cel mai des insa aud ca “nu e voie”, “nu e frumos”, “ti-o iei” si alte astfel de amenintari, toate venind fix de la cei care se presupune ca ar trebui sa ii ajute pe cei mici sa creasca frumos si cu mintea intreaga.

Nu am copii si nu sunt in masura sa judec. Dar am discernamant si…nu-mi place deloc ce aud sau vad. Stiu ca nu este usor sa ai copii dar….pe de alta parte, nici obligatoriu nu este.

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s