ganduri, Romanesti

Punct si de la capat

Stau la masa si scriu, cu o cafea aburinda langa mine. As sta afara, pe terasa, dar este prea frig pentru mainile mele. Asa…doar ma uit cu jind la masa de afara si imi spun ca in curand va fi iar soare…

Dar nu conteaza asa tare cum e vremea de afara, cat timp la mine in suflet este cer senin, o briza usoara si soare cald, de vara. Si, ce poate fi mai frumos ca o vara in doi? Iar acum, ca tot veni vorba…

Oameni buni, am reusit!!!! Am cerut si am scos acte, am alergat si nu m-am mai odihnit, am cumparat, instalat, amenajat, sortat, impachetat, curatit, pregatit, expediat, petrecut, plans, ras…si in cele din urma am zburat, am despachetat, aranjat si degustat din noua mea viata frantuzeasca. E greu, muuuuulta munca, mi-am consumat toti nervii plus inca doi, mintea mi-a fost un calendar continuu, cu alarme si remindere, m-am trezit des din somn pentru ca uitasem sa fac ceva, am invatat sa ma detasez de locuri, de lucruri si de oameni, pentru ca locurile sunt deja altele, lucrurile le-am donat, impartit, inchiriat sau vandut iar oamenii vor fi mai mult in suflet si pe skype, realitatea urmand a se umple de noi prieteni, dusmani si indiferenti. Ah, si a mai disparut ceva….relatia de pe skype! Sa-i fie tarana usoara, ca-mi va lipsi ca o aschie sub unghie, un ciob in talpa sau un os de peste in cea mai din spate gingie. Acum ma trezesc pisiceste dimineata in cele mai primitoare brate si sub cel mai cald zambet din cate au vazut ai mei ochisori pana acum. Cafelele se beau ghemotoc in aceleasi brate (sunt irezistibile!), berile pe terasa, iar filmul nu mai curge concomitent pe 2 laptopuri diferite, ci curge singur, pe un ditai monitorul (barbatii si tehnologia), in timp ce noi ne vedem de a noastra iubire, ca tare multe mai avem de recuperat… Va dati seama? Un an intreg!!!!

Eh, si pentru cei curiosi de detaliile mutarii, nu dati, ca vin acum:

– aveti nevoie de toate diplomele traduse si apostilate (luati-va timp si bani, ca e nevoie de ambele)
– daca puteti, trimiteti din lucruri treptat, in timp, ca se aduna destul de multe cutii, chiar si dupa o sortare riguroasa facuta de domnul critic de moda
– daca nu puteti trimite din timp o parte din lucruri, va recomand Atlassib – au preturi bune, livreaza in destul de mutle orase din Europa si ei spun ca ajung cutiile in cateva zile (nu pot confirma, ca eu inca le mai astept) – de retinut ca nu puteti trimite ceaiuri, seminte, prafuri si alte chestii cumparabile de la plafar. Ah, si nu inchideti cutiile de acasa, ca vi le iau la puricat.
– nu depasiti kg la bagajele din aeroport, ca este usturator de scump; cel mai bine este sa stea cineva cu voi pana faceti check-in, in caz ca este nevoie sa mai lasati din lucruri.
– daca va sperie ideea de a fi somer o perioada, cautati de lucru din timp si, daca este nevoie, incepeti sa invatati limba tarii in care va veti muta – ajuta in toate aspectele!
– in cazul in care nu va angajati din prima, aveti nevoie de Cardul European de sanatate – aveti in vedere ca este valabil doar 3 luni!

Si acum sa redevenim personali si sentimentali, cum ne sade bine.

Previzibil sau nu, am avut parte de cateva hopuri emotionale, care au venit la pachet cu tot procesul. Primul a fost demisia, avand in vedere ca locul de munca era placut, oamenii prieteni si activitatea ultra cunoscuta deja (asta ca sa nu mai mentionez privelistea si apusurile de care s-au bucurat ochii mei). Apoi a fost ultima zi de lucru, in care m-am dus cu bratele pline de tarte coapte pana tarziu in noapte si m-am intors cu lucrurile aranjate frumos in cutii, cum am vazut ca se face in filme. Recunosc, am lasat o parte din mine acolo, in mica garsoniera de la etajul 14, langa oamenii aceia frumosi.
Apoi a fost inchirierea garsonicii. Dupa ce am aranjat-o si am facut-o frumoasa, mi-am strans frumusel lucrurile si am incuiat dupa mine, stiind ca seara altcineva ii va deschide usa si ii va da buna seara. In casuta mea calda si primitoare am investit de toate, dar mai ales am pus suflet. Inevitabil, o alta bucatica din mine a ramas acolo. Ma bucura insa sa stiu ca ii va tine companie un om bun, cu ambitii si vise, care mi-a inspirat incredere de la prima intrevedere.
Cu fiecare pas facut, parca mutarea mea devenea din ce in ce mai reala. Cutiile din hol, trollerele din camera, 12 cutii si 116 kg inventariate si sigilate de doamna draguta de la Atlassib, ultimele nopti dormite la Balocity, intrevederile cu oameni dragi, stiind ca este un bun ramas…
O incercare mare a fost petrecerea de pa-pa, cu toti cei care imi sunt dragi in ultima vreme. Ii vedeam sosind si stiam ca sunt acolo pentru niste ultime imbratisari o vreme buna, pana cand ne vom revedea la o cafea. (am pielea de gaina scriind randurile astea) Am depanat amintiri, mi-am vazut parintii plangand in timp ce imi spuneau cum sunt mandrii si ma iubesc. I-am pupat inca o data pe toti si am mers la culcare, cu multe in suflet.

Mi-am luat ramas bun si de la bubu, masinuta mea draga timp de 7 ani. Din fericire si el este pe maini bune si il voi mai revedea din cand in cand. Totusi….a fost o senzatie noua sa-l las in parcare si sa predau cheile si talonul.

Ultima traire inca pe meleaguri romanesti a fost in aeroport. Parintii si fratele, Calin cu fratele si Apilica si noi doi. Nu prea vorbeam mult, in schimb ne uitam unii la altii si asteptam sa se scurga minutele. Pentru prima data le faceam cu mana parintilor mei, stiind ca nu ma intorc in cateva zile din concediu (tot pentru prima data, mami a fost cu mine in aeroport). Ne-am tot luat la revedere pana am trecut de securitate si nu i-am mai vazut. Nu s-au miscat de acolo pana nu am disparut de tot.

In fiecare secunda mana mea a fost intr-a lui si i-am simtit prezenta la fiecare pas. Mi-a dat incredere si curaj. Am stiut foarte clar ca fac bine ceea ce fac. Poate si asta a facut ca lucrurile sa nu para chiar asa de grele pe cum erau cu adevarat. Poate de asta, desi nedormita si super obosita, in pozele de la petrecere arat mai tanara cu vreo 5 ani.

Acum sunt acasa (un nou acasa) si ma duc sa ma intalnesc cu barbatul minunat care mi-a intrat in viata si mi-a dat-o cu totul peste cap. Facem cumparaturile, gatim si impachetam pentru un weekend de drumetii la munte. Abia astept!

Advertisements
Standard

2 thoughts on “Punct si de la capat

  1. Lavinia says:

    Draga mea draga, sunt fericita ca te-am intalnit! M-a cutremurat fiecare cuvintel! Esti o minunata si abia astept sa te revad! Va fi bine, nespus de bine! Esti unde trebuie! ❤

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s