ganduri, Romanesti

Primele impresii

Sunt bune.
Am trecut cu bine de prima saptamana din noua mea viata.
Nu mi s-a schimbat nici parul, nici pielea, nici accent nou n-am (ce-i drept, nu prea am mai vorbit romaneste, ca sa verific).
Nu m-a napadit inca dorul, ma acomodez cate putin in fiecare zi.
La munte a fost frumos si m-am ales cu o febra musculara superba la gambe, de acum cobor scarile la metrou ca o tinerica de 80 de ani.
Prietenii lui sunt ok si de treaba, dar abia astept sa mi-i fac pe ai mei.
Nu prea vorbesc in timpul zilei, din lipsa de conlocutori sau cuvinte frantuzesti si…recunosc….ma simt putin ciudat sa raman la sfarsit de zi cu multe cuvinte neconsumate pe stoc.
Mananc sanatos si beau alcool regulat – se pare ca aperol este la fel de normal ca apa.
Fac miscare – pana acum triliarde de kilometri catarati pe drum de munte, ca sa vedem 3 lacuri frumoase; de alergat nu inca, din lipsa de adidasi aflati inca in cutii; cu bicicleta prin oras si multi kilometri la picior de la o agentie de interim la alta.
Maine mergem sa recuperam cutiile de la sediul Atlassib, ceea ce inseamna o noua repriza de aranjat lucruri la locuri care nu sunt ale lor (inca).
Cand voi depista in care cutie este epilatorul meu, voi reusi in sfarsit sa termin perioada neanderthalista si sa inlatur pana la ultimul fir de par crescut in zone nu tocmai de dorit a fi paroase. E tortura, va spun, sa stati cu pleata-n vant in miez de vara torida! Sa vina briza!
Sunt inca somer si in cautare, dar incerc sa pastrez speranta vie ca flacara olimpica. Nu imi place absolut deloc sa stiu ca la sfarsit de luna nu intra nici un sfant in contul meu vechi si drag, dar nici in cel nou si necunoscut.

Am avut un episod de nervi nemotivati, dupa care, in bratele lui, am plans cu lacrimi de crocodil – se stransesera ceva picaturi in borcan.
Imi atrage lumea atentia ca nu zambesc, dar eu tot nu vad asta, ca n-am oglinda mare, sa ma admir sau sa ma cert, dupa caz.
Astazi, la cerere, am platit cu un zambet pentru o harta a orasului.
Maine mergem la un barbeque intr-un parc mare din afara orasului – cum este obiceiul in astfel de situatii, fiecare aduce cate ceva; noua ne-au revenit salata si desertul (s-a dus zvonul cum ca as fi un foarte bun salatier).

In weekend ploua, asa ca….sa curga dragostea, asa cum curg picaturile din cer! Si vinul in pahare! Si cutiile in camere!

Voi? Sunteti bine? Sanatosi?

Advertisements
Standard

5 thoughts on “Primele impresii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s