ganduri, Romanesti

Punem d-un botez

Nope, nu mai am putin sa nasc. Nici insarcinata nu-s. Nici despre Csilla nu este postul 🙂
Si stiu ca sunt datoare cu detalii si poze cu si despre mancare, dar mai aveti putina rabdare cu mine. Am asa multe articole in minte, ca nu stiu cum si in ce ordine sa le tastez.

Stiti cum tot zic eu de ceva vreme ca ii voi gasi nume de cod lui Olivier? Cum ca jumatatea mea cea buna, frantuzeasca, masculina si alte atribute mi se par putin prea putin pentru cum este el? Ei bine, azi m-a lovit inspiratia (nu va spun unde, ca e rusinos): PACIFICATORUL! Inainte sa va puneti pe ras, sa va detaliez. Olivier este printre cei mai calmi oameni pe care ii stiu (asta cand nu se enerveaza, normal) si, ceea ce ma va mai fascina mult vreme….cam pana la adanci batraneti, asa… foarte intelegator cu toti si cu toate. El intotdeauna vede si cealalta parte a problemei, stie si intelege cum sunt oamenii si, mai ales, de ce sunt asa cum sunt. Nu ia mai nimic personal (deh, e si el om) si are o putere de acceptare a ceea ce este, care pe mine ma lasa cu gura deschisa.

Eu sunt femeie (in cazul in care poza nu este suficient de relevanta) si, cum am hormoni sa dau si altora, va inchipuiti cum ne distram inainte de ciclu. Ei bine, cu Pacificatorul langa mine, nici sa fiu nervoasa nu mai am loc! Pai de ce te-ai enervat? Ce te supara, de fapt? Pai si daca te enervezi, ce rezolvi? Uite, ai sa vezi, ca se rezolva de la sine. Bine… recunosc… la fel le faceam si eu prietenilor….iar acum imi dau seama cat e de frustrant sa nu ai loc sa dai din maini si din picioare pe motiv de draci nemotivati, pentru ca este mereu cineva care sa iti arate ca nu are rost sa irosesti bunatate de energie aiurea. Pe de alta parte, insa….sunt asa zen in ultima vreme, ca nici eu nu ma recunosc uneori.

Olivier este asa cu toata lumea, foloseste mult ratiunea si interactioneaza la fel de mult cu inima. Se apropie usor de oameni, este foarte natural si relaxat. Practica diverse tipuri de arte martiale, autoanaliza, autodezvoltarea. Toate astea se vad in cum este. Traieste fiecare zi din plin, vede mereu partea plina a paharului si zambeste mult. Ah, si nu se cearta cu nimeni. Niciodata.

Asa ca ma duc sa pregatesc bucate alese, sa sterg paharele, sa pun vinul la rece, sa calc rochia si sa lustruiesc tocurile. Ah, si mai am de trimis invitatiile 😀 Punem de botez, acum ca avem si nume nou. Ne-am inteles, da? Pacificatorul! Asta daca n-o sa fie Psihalogul (un amestec de psiholog si pisalog), Analistul, Zen-fi (a fi + zen), Valerianul (ca doar e masculin) sau alt nume care o sa mi se para mai potrivit la momentul folosirii lui.

In alta ordine de idei:
– asa cum sublinia domnul, cand facea lista partilor bune din ziua de ieri, am descoperit un lucru in timp ce ma rataceam prin padure: IMI PLAC OAMENII! Stiu ca am mai zis-o si ca ma repet, dar ieri mi-a fost foarte clar acest fapt. M-am dus singura prin padure pentru ca voiam sa fiu eu si gandurile mele, in incercarea de a le pune intr-o oarecare ordine. Ei bine, nu mi-a placut! Nu am avut cu cine schimba o vorba, nu am cu cine comenta intamplarile si peisajele, pentru ca nu a fost nimeni acolo sa le vada, nu am avut cu cine imparti senvisurile si apa, nu am avut cui sa ma plang si nici cu cine sa rad. Mi-a lipsit prezenta umana acolo, printre copaci, serpi si muste. Imi place natura, dar nu de una singura. Iar daca sunt singura in natura, sa fie o banca in parc sau pe plaja. Altfel imi plac plimbarile pe strazile pustii din satele de munte pentru ca, desi este liniste deplina, stiu ca undeva, in spatele perdelelor inflorate, cineva isi soarbe cafeaua de dupa masa, sau citeste o carte buna, sau face dragoste cu cine are aproape.

– zilele astea invat cum sa dau drumul. La incercarea de a controla totul, chiar si vremea de afara, la pareri de rau dupa ceea ce ar fi putut sa fie daca n-ar fi fost cum este si multe alte astfel de… Dintr-o carte frantuzeasca recomandata, normal, de psihologul familiei.

– si mai invat ceva: cum este posibil sa iubesc aceeasi persoana in fiecare zi mai mult, desi in fiecare zi cred ca mai mult de atat nu se poate. Si asta ma face sa ma trezesc dimineata nerabdatoare sa il simt in bratele si pe buzele mele, fie si pentru cateva clipe.

 

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s