ganduri, Romanesti

Am nevoie de-o asistenta

Ok, problema cu memoria s-a rezolvat, aspect confirmat aseara de Pacificator. Nu mai am nevoie de 10 remindere puse prin diverse locuri care au reminder, nu mai am post-it pe telefon sau pe agenda sau pe geanta sau pe oglinda (toate pentru acelasi lucru) si nici de notat nu imi mai notez absolut tot la capitolul “to do”. Deci am memorie noua si functionala (care, de fapt, e aceeasi doar ca era putin scoasa din uz; noroc cu miliardele de proceduri cerute de institutiile noastre inainte de plecare – sa mai zica cineva ca nu sunt pozitiva, toata roz si pufoasa pe dinauntru! Ba am chiar si buburuze galbene cu buline negre!).

Dar persista alta problema: organizarea! Adica, daca vine vorba de evenimente, facut chestii cu sau pentru altii, sunt brici. Cand am de verificat conturi, de facut plati, ba chiar de incasat bani, e dezastru total! Intelegeti acum de ce am palmele reci de transpiratie numai cand ma gandesc la propria mea afacere? Adica….cum naiba gestioneaza un om o afacere, cand nu reuseste sa-si gestioneze conturile personale? Si aici accept, ba chiar cer ajutor! Voi cum reusiti sa treceti de fiecare luna cu toate cele rezolvate si cu toti banii la locul lor? Sa mai mentionez ca prefer plusul minusului?

In alta ordine de idei….cum isi iau unii oameni diplomele de meteorologi? Adica…ce te certifica si iti da dreptul sa inmoi degetul aratator de la mana dreapta in coltul stanga al gurii, sa-l ridici amenintator in aer si sa declari raspicat: azi va fi soare dupa ce vor trece norii? Nu de alta, dar sunt unii oameni, precum za men, care sunt oarecum dependenti de previziunile meteo, care nu planifica nimic pana nu verifica vreo 3 site-uri si 2 aplicatii, pe zile, ore si minute. Si se mai intampla sa impartaseasca informatia noua si pretioasa cu cine are mai aproape, recte moi. Si eu il cred, ca…deh…o sti el ceva, doar le testeaza de ceva ani. Si l-am crezut si azi, cand a zis ca cel mai bine ma duc la Toulouse plage la pranz, ca dimineata sunt nori. Sunt in casa, tot cu pantaloni si pulover, fara sosete de data asta, cu un cicorico inca fierbinte. Afara 2-3 raze de soare printre nori, in niciun caz nu ma imbie sa renunt la haine. Acum va intreb si pe voi….cand se presupune ca este pranz? Ca aici este aproape 12…

Si…care-i faza cu melodia asta? Adica… daca mie mi-ar zice cineva ca am un big-fat-ass, nu l-as vedea prea bine…si in mod cert nu as wiggle-wiggle-wiggle din el.
De ieri, cand pregateam salata cu ardei gras, castravete, morcov, ceapa, cous-cous si mult susan, o aud in continuu la radio rock-ceva. Nu zic nu, are ritmuri dansante, motiv pentru care salata a fost pregatita cu unduiri de solduri, reluate mai tarziu pentru o demonstratie “uite ce efect are melodia asta si ce buna a iesit salata”.

Damn, baby, you’ve got a bright future behind you!

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s