ganduri, Romanesti

Azi m-am simtit libera

Si nu pentru ca as fi reusit sa evadez din locul in care eram tinuta prizoniera. Desi, pe alocuri, fix asa ma simt. Numai ca de data asta jucam rol dublu, de asupritor si asuprit. Oarecum ma inchisesem in casa impotriva vointei mele, gasind zilnic scuze de a face orice altceva decat a explora noul din jurul apartamentului. O pasare in colivia cu usa deschisa. Un caine intr-un tarc deschis. O musca ce se izbeste necontenit cu capul de geam incercand sa iasa, fara sa vada, oarba, ca geamul este deschis larg. 

Asa suntem noi, oamenii, uneori, orbi la cat de liberi suntem, de fapt. Si ne simtim nedreptatiti, ca nu putem face una si alta, cand, de fapt, le putem face pe toate. Trebuie doar sa deschidem ochii de-adevaratelea si sa vrem. Sa VREM! Este cel mai important ingredient. Pentru ca suntem puternici. Mutam muntii, dar doar de vrem. Daca nu, ne uitam la ei in sus si ne minunam de cat de mari sunt. Totusi, priviti din avion, parca nu mai sunt asa mari, nu?

Citesc o carte primita recomandare de la Pacificator: “les 12 attitudes-cles des gens heureux” adica cele 12 atitudini-cheie ale oamenilor fericiti. M-am cam simtit trasa de maneca prin unele capitole, ca parca prea sunt simple recomandarile si le stiam deja, de ce nu le aplic, apoi m-am felicitat in altele ca….uite…si eu fac asta…ce desteapta fata sunt! Dar nu sunt mereu. Ca uit ce pot face si uit sa vreau. Si ma trezesc iar ferecata. Si usa e tot deschisa…

Azi insa, am evadat pe usa larg deschisa. M-am suit pe bicicleta si am savurat drumul: fiecare zdruncinatura care imi facea sanii sa tresare si sa ii simt mai grei decat sunt, vantul care imi suiera in urechi si imi mangaia parul, durerea surda din muschii picioarelor din cauza alergatului din ce in ce mai rapid, linistea din mine si soarele care imi zambea complice. Uite ca poti! asa mi-ar fi zis Pacificatorul daca as fi auzit telefonul. Dar geanta era in cosul din fata al bicicletei si gandurile mele departe…pe tarm de mare, cu nisip fin si valuri inspumate, cu piele arsa de soare si frumos-a-noi-mirositoare, cu un pahar cu vin rosu seara pe plaja si dragoste fara prezervative… Ah, ca nu mai vine uichendul ala, odata, sa ne vedem plecati!

Azi ma simt femeie, azi ma simt frumoasa, azi ma simt plina de multe simtiri pozitive, dar mai ales iubita. Si stiu ca sunt…iubita adica…de parinti si bunici, de prieteni, de necunoscuti, de soare si de buburuze. Pentru ca mi se pare cel putin normal sa raspunzi iubirii cu iubire. Chiar daca mai sunt tafnoasa uneori si plina de toane, eu va iubesc, pe toti si pe toate. Pentru ca meritati sa fiti iubiti, pentru ca sunteti unici si minunati. Si pentru ca ma faceti sa vreau sa fiu mai buna.

Ma duc sa ma bucur de libertatea mea regasita, intr-o cana de cicorico, o baie de soare, o carte, un cantec si tu… cel mai iubit dintre pamanteni….

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s