ganduri, Romanesti

Cu cartile pe fata

V-am scris ca am ajuns cu bine, ca sunt happy si iubita. Si este adevarat. Dar mai este ceva, in coltul din spate, ascuns bine intr-o cutie de carton. E pitit asa de bine, ca uneori nici eu nu il vad. Dar este acolo…il simt. Si este mai mult o ea…o stare… O stare ciudata si careia nu ii dau inca de capat. Un amestec de inutil si fara rost, asa cum simt ca trec zilele acum, o lipsa de motivare pentru orice, un fel de tristete aparent nemotivata… Noroc ca nu am oglinda, sa ma vad in toata, ca nu stiu daca m-as mai recunoaste. De fapt, nici nu mai stiu prea bine cum sunt. De parca ar fi venit cineva cu pasta corectoare si ar fi sters anumite paragrafe din mine. Acum ar trebui sa corectez, sa scriu peste, nu? Si daca nu era nimic de corectat? Daca mie imi placea asa cum era scris? De parca mai conteaza… Sa scriu, deci…dar ce?

Poate de asta si am un gust amar, sa fie in rezonanta cu starea mea fara motiv si fara explicatie (in aparenta, normal, ca nimic nu este degeaba). Si stau cu mine, si ma descos, si ma intreb, dar nu-mi raspund la nicio intrebare. Pai ce fel de comunicare este asta? Si eu cum aflu, daca nu imi spun?

Cert este ca ma vreau inapoi. Daca nu asa cum eram, macar asa cum sunt. Ma fac eu mai buna, dar sa ma am mai intai. Si acum? Unde caut? Ca inauntru m-am uitat si nu e nimeni. E liniste. Poate am plecat in vacanta…

Amar. Imponderenta. Ploaie. Neapartenenta. Pierdut. Cum? Amar. Apatica. Inauntru. Inchis. Dor de mine. Altceva. Schmibare. Chef de nimic. Amar.

Ma duc sa-mi cumpar o harta.

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s