Patite, Romanesti

Si prima zi

S-a intamplat minunea: am inceput sa lucrez aici, in Toulouse! E un job micut, cu salariu micut, dar nu cred ca as fi facut fata la mai multe ore.

Inainte de a incepe lucrul efectiv, am fost sa cunosc un bubu mic de 2 anisori, care rade intruna. Cum mama e romanca si copilul intelege romana. Timp de vreo 2 ore am vorbit numai in romana….asa imi lipsise…. Am plecat de langa bubu mic total incarcata de energie si plina de zambete.

Apoi am ajuns la cei doi copii frantuzesti, de 5 ani jumatate fiecare. Un baiat si o fata. Ieri a fost mama fetei cu noi, azi va fi mama baiatului iar de luni suntem pe cont propriu. Cele 2 ore de lucru au trecut relativ repede, dar m-au stors efectiv de energie. Am fost si am adunat copiii de la maternelle, respectiv scoala, am fost prezentata educatoarelor, invatatoarelor si directoarelor, apoi am mers direct acasa, pentru ca incepuse sa ploua. Acasa mi-au fost prezentate toate cele, programul obisnuit al celor mici, apoi ne-am instalat toti 3 in camera fetei, sa ne jucam. Cum relatia dintre noi nu exista inca, am stat mai mult pe margine si i-am observat. I-am lasat pe ei sa isi propuna unul altuia tot felul de jocuri si roluri, ba am primit si eu cate o sarcina. Mi-a fost impletit parul, mi s-au facut poze si au facut ce au stiut ei mai bine sa imi arate care e mai tare. Era normal sa faca asa, doar sunt o persoana nou, deci o ocazie noua de afirmare pentru ei. 

La sfarsitul celor 2 ore fata era dusata, parul prins si cu pijamalele pe ea iar baiatul calmat, in concordanta cu cerintele mamei (este destul de energic). Iar eu eram vlaguita. Avand langa mine 2 copii care vorbesc intruna si concomitent e destul de obositor. Faptul ca vorbesc in franceza si nu ne intelegem mereu este extenuant. La asta, se mai si miscau prin toata camera, ca doar asa fac pisicile si caii si educatoarele…. (role play). Cand a venit mama fetei sa preia trupa, am rasuflat usurata. Azi urmeaza runda a 2-a…

Dupa experientele de ieri pot spune cu certitudine 3 lucruri: interactionez mai usor cu copiii mici, pana in 5 ani (pur si simplu, nu stiu de ce), este de-a dreptul extenuant sa vorbesti ore in sir intr-o limba pe care nu o cunosti prea bine si….inca ma mai pot rataci in Toulouse. 🙂 Dupa ce ca eram zombi, m-am dus la cumparaturi in Auchan, cu Olivier. Ne-am dat intalnire in hipermarket. Am coborat din metrou, am iesit la suprafata si….oricat l-am cautat, nici urma de Auchan. Pare-se ca nu au cate unul in fiecare capat al metroului…

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s