Romanesti

Se ridica ceata

In fix 9 zile se implinesc 3 luni. Am avut timp sa ma ratacesc pe strazi, sa ma simt straina, sa gasesc un prim job, sa incep sa vorbesc in franceza si cu necunoscuti, sa incep sa inteleg mai bine ce se intampla in jurul meu, sa invat detaliile vietii frantuzesti si muuuuulte altele.

Ca orice om mutat de-acasa, primul lucru pe care l-am facut aici a fost sa compar. Inca mai fac asta.Oamenii astia sunt altfel. Vorbesc altfel, traiesc altfel, muncesc altfel si se relaxeaza altfel.

Vorbesc altfel – adica isi impartasesc unii altora o multitudine de detalii despre ei (ceea ce mie imi convine), ba uneori chiar prea spun amanuntit ce au facut de ultima data de cand s-au vazut. Si vorbesc frumos unii cu altii, usor politicos, isi zambesc mult si folosesc multe cuvinte de umplutura, cum ar fi bref, beh, donc (deci-ul romanesc). Ah, si folosesc englezisme…destul de des si bizar (C’est nichel! C’est cool!), motiv pentru care i-am botezat indieni.

Traiesc altfel – ehe…aici e cu poveste! Pai, in primul rand fac ceea ce poftesc, iar prietenii inteleg si nu se supara daca intr-o seara anunti pe ultima suta ca nu mai iesi, pentru ca vrei sa te uiti la un film si sa bei o bere. Organizeaza un apero doar pentru ca “vai, n-am mai facut unul de saptamana trecuta!”. Adora sa iasa in oras, fie pentru o plimbare, fie pentru o vizionare de magazine, pentru un pahar cu vin, un tapas sau chiar un restaurant. Si aproape de fiecare data aleg masina, metroul sau picioarele in defavoarea masinii. Au cel putin o masina pe familie/ cuplu si aproape o bicicleta de persoana.
Nu neg faptul ca nivelul de trai este ceva mai ridicat ca in Bucuresti. Salariile sunt relativ ridicate (900 eur salariul minim pe economie) si exista o multitudine de suport din partea statului. In aceeasi masura, insa, oamenii inteleg si sunt de acord sa plateasca taxele si impozitele aferente veniturilor lor (platesc si ei o parte), ceea ce in Bucuresti nu prea am auzit.
Ah, si….ceva nou pentru mine: cand coboara din autobuz, oricat de in spate ar fi, oamenii ii spun soferului: Au revoire, merci! Zambind! Plus ca se opresc de fiecare data sa ajute un strain daca e nevoie (eu stiu, ca doar am cazut cu bicicleta).
Iar imaginea cu care, desi imi place tare, nu m-am obisnuit inca: fiecare cuplu are minim 2 copii. Majoritatea isi doresc 3. Iar casnicia nu este prima pe lista. Poate si pentru ca inainte de a se casatori exista declararea oficiala a relatiei, concubinajul, pacs si abia apoi casatoria. Majoritatea insa au case si copii impreuna, iar pe cutia de scrisori spatiul este impartit frateste de cele 2 nume de familie.

Muncesc altfel – cand sunt la munca, isi vad de treaba. Fara FB (majoritatea nici nu au acces), fara telefoane personale prea des, fara pierdut timpul aiurea. Poate tocmai d-aia isi iau o luna de vacanta in mijlocul verii…
Ca exemple: controlorii fac glume cu pasagerii si chiar ii ajuta si le explica lucruri, soferii autobuzelor iti explica rabdator cum ajungi unde ai nevoie (de oricate ori sunt intrebati), comerciantii sunt calzi si zambitori. Pe de alta parte, oamenii au invatat sa isi spuna parerea si sa isi ceara drepturile. Negocierile de salariu se fac pe bune, nu doar ca sa fie bifata etapa, nemultumirile se rezolva in timp scurt si nu se lasa la dospit pana dau p-afara. La fel si concedierile se fac pe bune.

Se relaxeaza altfel – pentru ei weekend nu inseamna dormit pana la pranz si un film la mall, cu macdonald’s in pauza. Dimineata ies la alergat sau cu bicicletele. Abia apoi urmeaza un mic dejun uneori tipic frantuzesc (croissant si cafea), alteori tipic romanesc (omleta si cafea). De fiecare data impreuna. Putina curatenie si apoi o seara cu prietenii. Dimineata urmatoare se reia programul, pentru eliminarea alcoolului de seara. Da, beau vin, champagne, bere, spirtoase si multe alte combinatii. Dar nu i-am vazut beti sau batandu-se in strada. Nici de accidente pe strada nu prea am auzit.
Si, cum sunt copii peste tot, orasul s-a adaptat si ofera o varietate mare de locuri de facut activitati impreuna cu prichindeii. Asa se face ca parintii petrec mai mereu weekend-ul impreuna cu cei mici.

Orasul ofera si el o multime de ocazii de distractie si relaxare. Concerte gratuite, o plaja oraseneasca pe mal de rau, parcuri verzi cu iarba pe care se poate calca in voie, biciclete ieftin de inchiriat, chiar si masini pe care le poti inchiria impreuna cu altcineva. Si locuri unde oamenii se duc si ajuta alti oameni – este ceva normal aici sa ai o astfel de activitate in timpul liber.

Una peste alta…parca ma simt mai acasa aici. Chiar daca nu ma integrez inca in peisaj…deh…mai am de facut unele setari, ceva schimbari si ceva invataturi. Dar sunt pe drum…sosesc!

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s