Romanesti

Ceea ce trebuia sa dureze 5 minute

M-am decis sa ma duc la cursuri de franceza, ca asa nu se mai poate! Adica, vorbesc si inteleg ce mi se spune, deci comunic. Dar nu este suficient. Nu pentru un job conform cu experienta mea profesionala. Nu pentru o comunicare fluenta si usoara a ideilor. Nu pentru mine. Asa ca am intrebat si am aflat unde pot merge pentru cursuri de limba franceza, gratuite. Numarul il am de vreo 2 luni. Prima data am sunat acum vreo 2 saptamani si am aflat ca inca nu se facusera grupele si ca trebe sa merg miercuri (adica saptamana trecuta) pentru o mica evaluare. Mi-am notat, am anuntat si jumatatea si mi-am vazut de treaba. Miercuri am uitat. De tot. Mi s-a sters complet din memorie. Asa ca, normal, nu m-am dus. Mi-am adus aminte joi si mi-a parut rau. Dar am zis ca sun din nou, poate mai e loc si pentru mine. Am sunat abia astazi, o saptamana mai tarziu, desi este o problema arzatoare si chiar imi doresc sa nu ma mai simt handicapata la fiecare interviu si de fiecare data cand deschid gura. Tot azi mi-am dat seama si de ce anume aman lucrurile, dar….in articolul viitor 🙂

Deci am sunat. Zic trebuia sa dureze 5 minute, pentru ca voiam doar sa stiu daca ma mai pot duce sau nu. Mi-a raspuns un nene si mi-a spus ca au inceput deja cursurile si ca nu pot sa deranjez grupa asa, cand vreau eu. Dar, pentru ca am fost o draguta, mi-a zis ca ma pot duce la o evaluare, fie azi la 12, fie luni si joi la 10. FIX. Serios, asa a zis…neaparat la fix. L-am asigurat ca voi fi acolo la fix, i-am multumit, am inchis telefonul si am inceput sa ma gandesc. Chiar vreau sa incep, asa ca m-as cam duce azi. Dar e aproape 11 deja…pana ma imbrac, pana sunt gata, plus metroul…pana gasesc adresa… Hai, totusi, sa incerc. Asa ca am zburat pana acolo si la 11:57 eram la usa.

Am vorbit cu toate profesoarele din dotare, cum era pauza lor de masa. Pentru ca sunt printre cei avansati si grupa este deja mare, vor crea una noua, sa ma includa si pe mine. Incep miercurea viitoare, la 9:30 dimineata.

Tot azi, tot la asociatie, am cunoscut o fata. Miniona, 23 de ani, lituaniana, de numai 2 luni si ceva in Toulouse, atrasa aici de iubirea pe care i-o poarta unui francez cunoscut in fata unei cladiri din Barcelona. Deodata, nu m-am mai simtit asa speciala… Adica toate fetele straineze pe care le vad pe strada au povesti asemanatoare cu a mea? Adica nu doar eu mi-am luat viata de la zero in urmarea inimii? Adica nu doar eu invat franceza cu viteza luminii doar pentru ca am gasit motivatia? Adica…cum adica?

Pe de alta parte…mi-a placut tare mult micuta lituaniana. E simpatica, usor timida, indragostita si destul de nedezmeticita. Asa cum le sade bine tinerilor. Si…in plus…a fost prima data cand, in Toulouse, eu eram cea care stia lucruri si raspundea la intrebari 😀 Parca incep sa ma toulouzesc…

Concluzie: iesiti din casa mai des! Ah, da…si eu!

P.S.: ca sa inchei ziua cu bine, mi s-a spart o masea. N-am bani in cont si nici asigurare de sanatate marca frantuzeasca. Totusi, cunoaste cineva un dentist in Toulouse?

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s