Romanesti

Imi fac bagajele si plec!

Of, ca nu am reusit sa te duc pe mal de ocean… Sa vezi tu ce frumos e el, oceanul… Ce diferit de mare si frumos mirositor… Hai weekend-ul asta, vrei? Hai sa-ti arat oceanul, sa vezi daca-ti place la fel de mult ca mie. Vrei?

Asa m-a intrebat Pacificatorul saptamana trecuta. Apa…plaja…soare…. Am acceptat fara sa clipesc. Plus ca ma cam facuse curioasa. Asa ca vineri seara, cu bagajele gata si biscuitii copti pentru cafea, ne-am imbarcat la babuta (masina noastra) si am urmat indicatiile hartii electronice. Am ajuns tarziu si obositi, asa ca am folosit energia ramasa doar ca sa ne uitam de departe la ocean. Parca suna altfel…

Dimineata insa…am luat biscuitii la subsoara, am mers pe faleza si am asortat o cafea spumoasa biscuitilor si oceanului. Miroase superb! Tuna la fiecare val! Este pe cat de periculos, pe atat de frumos! Este viu si energizant! Si merge de minune la cafea! Si la vin, am aflat mai tarziu…

Nu credeam sa ma mai pot indragosti de apa….mai mult decat eram. A fost o iubire intensa si continua. Mi-a parut rau ca ne intoarcem acasa. Inca mai simt o urma de tristete ca nu imi mai pot plimba picioarele pe plaja usor dura si in apa usor rece. Nu mai pot adormi cu tunetul valurilor in ureche. Nu mai pot inspira iodul din aer. Nu mai pot sta cu orele cu fundul pe nisip…sau pe-o piatra…minunandu-ma la fiecare val si la fiecare soare coborat la culcare in ocean. Asa ca ma mut. Imi fac bagajele, imi iau ramas de la Toulouse si rau si canal si ziduri roz cu pastel si studenti vesnic veseli….si ma mut acasa, pe mal de ocean. Nu conteaza unde in lume. Ocean sa fie. Si soare mult, ca frigul nu mi-e prieten. Stiu sigur ca va veni ziua cu pricina…

Am fost pe 2 plaje total diferite (Saint-Jean-de-Luz si Anglet), cu 2 porturi diferite, cu valuri diferite si oameni diferiti. Le-am iubit pe amandoua la fel de mult. Mi s-a rupt sufletul la fel de tare cand le-am parasit. Sa alerg pe plaja cand rasare soarele, sa-mi beau cafeaua in compania valurilor, sa-mi scriu articolele mirosindu-l, sa-mi citesc cartile ascultandu-l, sa-mi tina companie serile, cu o sticla de vin si scoici proaspete cu usturoi si lamaie, sa ma incalzeasca iarna, sa-mi cante cand sunt trista, sa radem impreuna cand sunt vesela, sa-mi duc copiii cu picioarele in valurile-i ademenitoare, sa-mi iubesc sufletul pe nisipul rece… Ah, cum ma cheama! Si cum ard de nerabdare sa ma duc! Nu stiu nici cand…nici cum…stiu doar ca intr-o zi acolo va fi casa noastra! Si ce fericiti vom fi!

De Craciun probabil ca nu voi putea merge acasa, cu parinti si porceli felurite, cu prieteni si zapada, cu tuica fiarta si colinde. Ma voi alina cu inca o cafea oceanica si scoici cu vin…. Anul asta, Mos Craciun, vreau sa fiu langa ocean. Hai, ca am fost cuminte si am renuntat la multe anul asta. Hai, ma duci la un ocean cu soare? Promit sa ma spal pe dinti in fiecare seara si sa-mi iau uleiurile esentiale. Iti scriu si o scrisoare daca vrei, cu lacrimi arzatoare si fundite roz. Hai, ma duci?

O singura poza am primit si o impart cu voi, sa ma intelegeti mai bine:

1

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s