Romanesti

Salon du vin

Duminica a fost ultima zi a salonului de vin la Toulouse, asa ca am facut tot posibilul sa nu il ratam. Ba am mai adunat si vreo 10-11 prieteni, sa fie. Stiu, e joi….salonul a fost duminica… dar dupa cat vin si sampanie si cognac am degustat, ma intelegeti… 

Ziua de duminica a decurs cam asa: ne-am trezit cat de devreme am putut, am servit un mic dejun suficient de copios cat sa absoarba alcoalele dar nu foarte mare, cat sa mai ramana loc in burtile insetate. Adica am mancat cereale cu lapte, ca n-am avut alta inspiratie. Apoi ne-am echipat si am pedalat pana la sectia de votare, sa pun stampila si sa dau cu subsemnatul. Fara vreo intelegere prealabila, in usa sectiei de votare se gaseau, la un moment dat, 3 din cei cativa romani pe care ii cunosc in oras: Alina, mama lui bebe Alex dulce si simpatic, Elena, proaspat cunoscuta si placuta si Terry, doamna care o ajuta pe Alina la treburile casnice. Toate la votare in acelasi moment. 15 minute mai tarziu am ramas doar cu Elena si iubitul francez (cred ca e o moda…) si am pornit toti 4 agale spre salonul cu multe sticle rosii, albe si roze.

Pe la 11 si ne strangeam vreo 12 oameni la intrarea salonului, imparteam invitatiile frateste si pregateam paharele de vin. Pentru ca, se pare, oamenii aveau paharele din anii trecuti… degustatori cu vechime. Eu a trebuit sa mi-l cumpar.

Cum am intrat, am dat cu nasul in bunataturi care mai afumate, care mai proaspete, care mai cu mucegai, dupa cum era reteta bucatarului. Doamne, cum mirosea locul ala! A branzeturi-carnateturi-prajitureli-macaroneli-pateuri de rata grasa… Cei neprevazatori si care nu se hranisera acasa se opreau acum cu balutele in coltul gurii si se aprovizionau. Noi am trecut pe repede inainte direct la sectiunea alcoolicilor. Prima oprire: champagne! Pentru ca, au spus cunoscatorii, nu ii mai simtim gustul cu adevarat dupa vin. Concluzie: nu sunt mare fan champagne, the real thing. Imi place mai mult vinul spumant cu care m-au obisnuit magazinele romanesti.
Apoi au urmat, pe rand, vinul alb, vinul rosu si o gura de cognac, pentru ca m-au intrigat sticlele. Deplasarile, desi pe distante infime, se faceau in pasi de melc. La fiecare stand se strangeau chiorchine (nu de struguri) vreo 8 oameni (restul capitulasera sau fusesera atrasi de alte sortimente), intindeau paharele spre gatul sticlei, molfaiau vinul primit, ascultau explicatiile expozantului si dadeau din cap… unii pentru ca gaseau vinul bun, altii din politete. Vreo 2 ore si 3 standuri mai tarziu, m-am lasat corupta de Elena si am plecat la cules de macarons. Cand ne-am intors, mai avansasera un stand.

Pe la jumate s-a cerut o pauza de sandvisuri. Mie tot nu mi se facuse foame, asa ca am mai admirat o data standurile cu bunatati. Dupa care m-am simtit obosita, asa ca am ramas pe banca si am testat putin telefonul destept. Dupa inca vreo 2 ore grupul inca mai gusta vinuri, asculta si dadea din cap. La ultimele 2 standuri m-am alaturat si eu.

In final am iesit din cladire cu 2 cutii si vreo 3 sticle, vin si champagne, sortimente diferite. Pe la 5 jumate – 6 eram acasa. Am pornit un film si l-am lasat sa se uite la noi cat am dormit putin.

Concluzie: este obositor salonul de vin. Ai de carat multe cutii la sfarsit….

Ah, si…se pare ca rezistenta mea la alcoale a crescut considerabil, pentru ca nu m-am ametit nici macar o secunda! 🙂

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s