Romanesti

Cand ne-am facut oameni mari?

Ieri s-a votat iar. Am fost invadati de mesaje politice iar. Sunt cu inima stransa si ma intreb cum va schimba tara noul presedinte…iar. Sa speram ca din 2 rele am ales-o pe cea mai buna.

Ieri m-a plouat iar. De data asta, insa, pe bicicleta, pentru ca nu aveam timp sa luam metroul. In schimb, nu mi-a fost frig. Ba chiar mi-au placut picaturile de ploaie pe fata si pe blugi (aveam manusi de piele, geaca semi-lunga si impermeabila plus palarie) si, la sfarsit, i-am incalzit mainile Pacificatorului (asta este premiera). Am sarbatorit cu un irish coffee impartit la doua paie, sa nu ni se urce de tot la cap, apoi ne-am tinut respiratia involuntar de multe ori timp de 3 ore, cu ochii fixati in ecranul imens al cinematografului. Interstelar este un film dragut, cu idei vechi prelucrate si cu 1-2 idei noi, dar cu multe momente emotionale, in care am fost trecuti prin stari multiple, din solidaritate cu personajele (sau poate sunt eu mai emotiva).

Am ajuns acasa pe la 9. Devreme. Mai ramasese ceva energie pe fundul sacului si se cerea consumata. Ne mai uitam la un film? Hahaha…ce gluma buna. Pai ce altceva putem face? Am gasit un quizz cu muzica. O ora mai tarziu ii aratam Pacificatorului cum dansam eu in tinerete cu fratele meu Can’t touch this. Apoi un demo clubbing. Apoi Shakira, La tortura. Apoi ne-am retras in dormitor…

Una peste altul, seara a fost interesanta. Dar nu ma pot abtine sa constat ca… e din ce in ce mai greu sa ne distram de unii singuri. Ma uit la copiii de care am grija si ei nu se plictisesc niciodata singuri, ca isi fac de lucru. Eram si eu la fel pana nu demult. Ce s-a intamplat? Unde a disparut?

Am cazut de comun acord sa ne oferim de Craciun niste jocuri de societate. Iar eu voi invata sa joc sah. Si poker. Alcool am invatat deja sa consum responsabil, iar hainele stiu sa le scot de ceva vreme. Lipseste poker-ul. Tot cautand si intrebandu-l pe goagle, ne-am amintit ca sunt nenumarate felurile in care ne putem simti bine in doi. Si nu numai cu jocuri sexuale (desi se pare ca suntem mai inventivi in acest domeniu). In acelasi timp ne-am dat seama ca suntem mult mai seriosi in ultima vreme (separat dar si impreuna). Sa fie asta pentru ca suntem adulti? Nu prea cred, ca eu am nevoie uneori de un minut intreg pentru a-mi aminti varsta exacta la care am ajuns. Cumva, pe dinauntru, am ramas la 21. Iar daca ma intrebi repede cati ani am, e posibil sa-ti spun 27. Culmea e ca uneori lumea crede.

Oarecum incep sa-i inteleg pe batrani cand se definesc ca fiind “suflet tanar cu invelis batran”; “mintea vrea, dar nu mai poate corpul”. Nu dramatizez, nu mi se aplica definitia…inca. Dar ii inteleg. Si incerc sa ma motivez sa fac tot ce vrea mintea acum, cat inca mai poate corpul. Iar acum vrea sa se distreze, sa rada din tot sufletul, sa mai copilareasca din cand in cand, sa iubeasca pana la epuizare, sa danseze atunci cand ii vine, sa cante in gura mare un cantec bun, sa manance prajituri inainte de culcare si inghetata la micul dejun. Dar mai ales sa iubeasca. Pentru ca…nu stiu cum se face, dar atunci cand iubeste, cumva, toate celelalte se aranjeaza de la sine.

Mie mi s-a reprosat mai mereu de cand am iesit din perioada pubertatii, ca sunt copil. Imatura. N-am crescut inca. Si eu ma suparam. Credeam ca e un lucru rau. Si incercam sa cresc. Sa ma maturizez. Pana cand mi-am dat seama ca nu vreau. Eu vreau sa raman copil! N-o sa alerg in fata masinilor si nici n-o sa beau solutie de curatat toaleta. Dar o sa ma bucur de lumea imateriala. Si o sa ma joc. Si o sa cant. Si o sa iubesc neconditionat. Mi se mai intampla sa ma iau prea in serios. Dar ma prind repede si imi revin. E viata destul de serioasa! Ca sa nu mai spun oamenii!

Nu demult imi doream cu ardoare sa ma duc la serviciu si sa fiu om mare. Sa pot face chestii de oameni mari, pe care oricum nu le intelegeam prea bine, dar mi se pareau asa….ceva… super-mega-extra-ultra. Stiu oameni care sunt mari si fac chestii de oameni mari, dar care au uitat sa se bucure. Ma uit la ei si am o singura intrebare in minte: in ultima clipa ce vom aprecia mai tare: casele, masinile, orele suplimentare la birou sau… momentele, trairile, oamenii?

Asa ca eu vreau sa ma joc. Acum am si cu cine. Are cineva idei de jocuri?

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s