Romanesti

In ciuda vremii

Daca mai sunt oameni care nu au aflat inca, eu si frigul nu facem casa buna. Cum adie o suvita de vant rece, ma apuca tremuratul. Ma chircesc, mica de tot, sub orice fel de material calduros, in speranta de a pastra cat mai mult senzatia de cald si bine. Iarna ies din casa doar daca trebuie si beau multe ceaiuri fierbinti (uneori prea fierbinti, dar imi aminteste stomacul sa nu mai fac). Ba chiar de vreo 5 luni m-am mutat la mai cald, unde iernile se opresc pe la 5 grade (normal, sunt si exceptii) si unde soarele si vantul cald dureaza multe luni. Dar tot mi se mai face frig din cand in cand. Uneori asa imi vine sa ma gandesc serios la o insula insorita 300 de zile pe an… Dar momentan ramanem aici.

Ieri, desi ziceau o maxima de 6 grade, am avut 4 toata ziua. Prin urmare, nu am depasit pragul usii. Nu dati cu pietre, ca stiu ca la altii e mai rau. Dar mie 4 grade nu-mi ajung nici la o masea! Abia pe la 15 incepem sa ne intelegem. La 20 suntem deja prieteni. 🙂

Tot ieri, am facut decoratii pentru Craciun, ca sa se simta spiritul la el acasa. Cum Pacificatorul nu are nici macar un fir de beteala prin casa, a trebuit sa improvizez. Ba un bradut din reviste promotionale, ba niste mini braduti din dop de sticla de vin si hartie de cadouri, ba un tablou cu un alt bradut facut din scoici Mediteraniene… Ca sa fie si spor, am asezonat creativitatea cu un alt ceai fierbinte si cantece de iarna. Asa se face ca aseara, la culcare, ii cantam colinde suav in ureche Pacificatorului. El zice ca i-a placut, dar ca nu ar vrea in fiecare seara. Eu am ales sa cred ca i-a placut. 🙂

In fiecare iarna redescopar (de fiecare data la fel de surpinzator) ca sunt multe activitati ce pot fi facute la interior, cand afara-i frig si neatragator. La fel cum redescopar placerea colindelor si bucuria Craciunului. Pe de o parte raman adult si evit escapadele in aer liber pe cat posibil, pe de alta parte insa ma transform in copil si ma bucur de toate celelelalte. Oameni, cantece, braduti, cadouri, biscuiti cu scortisoara, mirosul de portocala, vin fiert (da, am inceput de mica)…

Asa ca raman fericita. Tremur din toate incheieturile uneori si imi clantanesc dintii, dar cum dau cu nasul de aer cald, imi revine zambetul. Incep sa invat cum sa ma imbrac destept, nu neaparat gros, vine Calin de revelion!!! si il ia si pe fratele meu cu el!!!!!! copiii sunt simpatici, citesc mai mult, petrec mai mult timp cu mine, invat Yi chuan, cautam verighetele perfecte si facem planuri de casatorie (frantuzeasca si romaneasca), mai e putin si incep un job adevarat, sunt mai supla si mai sanatoasa ca oricand, descopar fascinata vestimentatia frantuzeasca (avem de invatat de la ei), devin si mai dependenta de branza (daca era posibil), impart un deget de tuica fiarta cu Pacificatorul in serile friguroase (multumesc, tati), raspund zambind mesajelor calduroase de felicitare, ma bucur de bucuria oamenilor…

Mi-a placut dintotdeauna zambetul. L-am apreciat mereu in oameni. L-am daruit in fiecare zi oricui mi-a iesit in cale. L-am primit inapoi inzecit. Este accesoriul meu cel mai de pret. Il pun pe perna seara, la culcare, doar ca sa il iau inapoi dimineata. In fiecare zi. Acum primesc inapoi un zambet special si frumos, pentru ca e din inima. Este zambetul viitorului meu sot. Suna pompos, cuvinte mari si incarcate, usor incredibile, dar foarte adevarate. Iubesc pana in calcaie viata mea cea noua, acum cu straie de sarbatoare! Va doresc sa ma intelegeti cu adevarat! Pentru ca numai cine a simtit asa de frumos poate intelege experienta celuilalt cu lacrimi in ochi.

Ma duc sa fac matematica.

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s