Romanesti

Triunghiul bermudelor

Cam asa ma simt de vreo 3 luni incoace, de cand ma tot chinui sa incep un job. Un job care imi place foarte mult si pe care abia astept sa il iau in primire. Dar care se lasa al naibii de asteptat.

Primul interviu a fost in aeroport si a durat fix 30 de minute. Pe 10 noiembrie. In doar cateva zile am aflat ca, daca il vreau, jobul este al meu. Urma sa incep pana pe 15. Deja aveam emotii si ma gandeam cum sa fac sa descurc copiii si ce altceva mai era pe lista de asteptare in perioada aia.

Apoi a fost inceput de decembrie. Apoi mijloc de decembrie. Apoi inceput de ianuarie (part time pentru 3 luni). Intre timp am avut 3 skype calls si am pus la punct detalii. Ba am aflat chiar si schita job description-ului si adresa biroului. Incepusem sa numar zilele ramase pana pe 5 ianuarie, cand…. in conversatia de azi am aflat ca o sa fie inceput de februarie. Asta dupa ce am asteptat 1 ora in fata laptopului…

Desi incep sa simt amar in cerul gurii, tot imi doresc jobul asta. Si stiu ca nu este vina oamenilor cu care voi lucra, pentru ca si ei asteapta dupa alti oameni, care cel mai probabil asteapta dupa altii…. Rezultatul este o mana de viitori colegi care incep sa se simta frustrati si care, din pacate, nu pot face nimic pentru a schimba lucrurile. Ei sunt sunati si amanati, dupa care ma suna si ma amana si pe mine. D-asta zic….triunghiul bermudelor… undeva sigur se pierde ceva, de nu se sfarseste procesul asta mai repede!

Ma duc in ploaie, sa fiu in conformitate cu starea mea de spirit….

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s