Simt ca imi cresc radacini si se duc, prin canapea, pana in gazonul rezidentei. 2 filme intr-o zi sunt prea multe, ca si exercitiile de franceza si articolele citite. Este o activitate anevoioasa si care incearca psihicul bine de tot. Ieri a fost o zi lunga care a trecut repede sau o zi scurta care a trecut greu… nu sunt sigura. Cu siguranta ma simt mai bine, dar mai e de recuperat. Macar nu ma mai doare nimic.
Aseara, crezand ca gata, am scapat, m-am dus sa-l ajut pe Pacificator cu cina. Dupa 5 minute de stat in picioare am reinceput sa simt toate cele. Nu-i de joaca cu muschiuletul asta dorsal… Unde mai pui ca o sa tot am nevoie de el in viitor. Sa traiasca alifia de propolis, mainile magice ale Pacificatorului si pseudo-jobul meu, ca ma ajuta sa ma refac in voie.
Ah, si internetul sa traiasca (in momente d-astea parca imi pare putin rau ca am desfiintat TV-ul… da’-mi trece repede), si cartile sa traiasca… si imaginatia mea… si tehnicile de calmare pe care le-am tot exersat in ultimul an…
Dupa ultima picatura de film, am periat bine dintii (fiecare pe ai lui) si ne-am scurs incet spre pat. Asezatul cat si ridicatul se fac pe o parte, cu folosirea intensa a muschilor picioarelor (norocul meu ca i-am tot prelucrat in ultimele luni). A urmatul masajul magic, ceva pupaturi virtuale (ca nu ma prea pot arcui) si apoi somn de voie. N-as sti sa spun cat am dormit, dar stiu sigur ca o bucata de noapte n-am dormit. Am inspirat adanc de vreo 2436743 de ori si am planuit chestii: cu ce ne imbracam in ziua x, ce gatim pentru ziua y, ce-am putea face de revelion, tabla inmultirii, vreo 3 articole, un scenariu de film… pana la urma cred ca am adormit la loc. Macar n-am mai visat ca moare lumea… ca noaptea dinainte. Si daca persoana nu murea, era in coma… si daca nu era in coma, era in spital in stare grava… daca nu, era pur si simplu in spital (de fiecare data ma trezeam si o luam de la capat cand atipeam la loc, doar ca scenariul era din ce in ce mai putin fatidic); cred ca daca as mai fi atipit de vreo 3 ori, persoana respectiva ar fi fost sanatoasa tun.
Cum era normal, ieri Pacificatorul mi-a facut poze. Nu pentru ca aratam ca o printesa nedormita, ci pentru a-si testa noua lentila magica pe care tocmai a prmit-o. Acum… si daca as vrea sa uit axperienta musculoasa n-as avea cum… avem poze care sa ne aminteasca!
Voi sa va purtati cu grija si sa nu ridicati copii grei. Poate doar daca sunt ai vostri, dar si atunci cu grija.
Octavia Ivan 