Romanesti

Inapoi in lume

Dupa 2 zile pline cu facut nimic, ieri am scos nasul pe usa, apoi piciorul drept… piciorul stang, mana stanga, soldul, mana dreapta, soldul… ultimul a fost fundul si calcaiul stang. 12 grade celsius mi-au fost pe plac pentru o iarna frumoasa. Am reusit chiar sa termin nimicul pe care il aveam de facut, ba chiar am spalat si vasele, am plecat cu 6 minute mai devreme, ca sa nu fiu nevoita sa alerg (ca de fiecare data), am asteptat numai 2 minute tramvaiul, am stat jos, am citit si am ajuns exact la 16:30 sa recuperez primul copil (nu-mi mai reusise performanta din prima zi de lucru).

Primul copil recuperat este, de ceva vreme, baiatul. Ajunsa in curtea scolii, surpriza: o mare de copii hiper-energizati (cand baiatul este asa, il intreb daca le-au dat iar cafea… sau ciocolata), care tipau de toate dar nu se intelegea nimic, care alergau bezmetic desi cu un scop precis, supraveghetori cu stampile in mana erau bombardati de cereri (mi-am pus si eu o frunza verde de trifoi pe obrazul stang, sa fiu in ton cu marea de copii). Undeva, pe gardulet, baiatul si prietenul lui isi terminau linistiti gustarea. M-au vazut si m-au salutat dand din maini si zambind (prietenul ii spune mere ca a venit mama sa-l ia, iar el il corecteaza de fiecare data, desi pana si el ma mai striga mami din cand in cand, dupa care se corecteaza zambind). M-am dus la ei, i-am zis ca nu ne grabim si isi poate termina gustarea linistit, ca il astept.  Primul lucru dupa ce si-a luat la revedere de la prietenul lui a fost sa-mi puna mana pe spate, in dreptul mijlocului. Cum se intampla de multe ori sa nu fie constient de puterile lui si sa mai dea cate o palma, eram putin incordata. Mi-a zambit cu cel mai cald zambet si mi-a spus: iti fac masaj la spate, sa nu te mai doara. Am simtit cum ma scurg toata pe asfaltul ud si plin de copii stampilati si agitati.

Si-a pus si el 4 stampile, s-a dus si a spalat una, si-a pus apa pe geaca, s-a mai invartit pe la cativa copii, cu o bucla maaaare si multe opriri s-a dus sa-si ia ghizdanul, mi l-a inmanat alaturi de saculetul cu hainele de la piscina iar el si-a strans mai tare la piept cutia cu restul gustarii, a sacapt-o pe jos, a adunat continutul cutiei, a strans iar cutia la piept si mi-a luat cuponul folosit la recuperarea copiilor. Cu inca vreo 3 opriri ca sa se uite pe perete la niste poze cu el, la un joc si la o carte, am reusit sa plecam in vreo 30 de minute (de obicei ne iese in 8).

La fata la scoala era liniste si calm. Toti copiii inauntru, asteptau sa inceapa o activitate noua. Ne-a vazut ea prima si a venit la noi toata un zambet. In 7 minute ne luam la revedere de la supraveghetoare. Pe drum au ras din aproape orice si eu am sorbit fiecare secunda. Nu cred sa fie ceva mai frumos ca rasul unui copil.

Au jucat fotbal cu mine ca arbitru, pana au dat mingea peste gard la vecini si au fost sanctionati cu un dus fiecare. Rasetele au continuat pana dupa dus, cand baiatul a devenit nervos (ca aproape in fiecare seara). Noua ne zice ca este scoala (nu ii plac stilurile “trebuie”, “obedient” si “toti la fel”, care ii sunt necunoscute) si orele de judo, unde il tachineaza un baiat mereu. Eu as adauga si ziua lui de nastere si Craciunul (care coincid), oboseala acumulata si inca vreo cateva suparari de om mic. Spre suprinderea tuturor (inclusiv a mamei ei), fata a fost cea care l-a inteles si l-a calmat, a lasat de la ea, a gasit diverse mijloace sa-l faca sa rada, i-a propus activitati… (de obicei baiatul face asta si fata este cea nervoasa). Imi venea sa-i mananc pe amadoi!

Cand a ajuns mama baiatului cu fratele lui mai mic (pe care il tolereaza foarte bine, in ciuda loviturilor pe care i le aplica repetat mezinul), mama a scos ceva de sub geaca si i l-a strecurat baiatului care, zambind, mi-a spus replica invatata acasa: “Ca multumire pentru ca esti o bona buna, asta este pentru tine”; si m-a pupat. Un mos de ciocolata, marca Leonida (iubitorii de ciocolata imi vor intelege fericirea scurta, pentru ca am decis sa-l ofer mai departe nepoteilor).

Dupa copii am zarit un barbat neobisnuit de fermecator pe strada si l-am insotit la cina de Craciun a grupului lui de kung fu. Am primit chiar si un cadou mai mult decat original: 2 oua chinezesti de 100 de ani; am fost foarte incurajata de grup sa gust unul din ele, asa ca am trecut peste culoarea neagra a fostului albus si mirosul de sulf si am ciupit o bucatica… fostul galbenus, acum verde, a fost devorat de un coleg vietnamez. I-am multumit in gand, ca incepuse sa miroasa sub nasul meu. Cadoul meu (2 zaruri din lemn, cu inscriptionari originale) au ajuns la barbatul de langa mine, care se intampla sa fie acolo mereu. Ca dedicatie pentru cel care avea sa le primeasca incropisem 2-3 propozitii: ca sa-ti aduca noroc (o fata a zarului avea un trifoi) dar si ca sa te ajute in luarea deciziilor, la nevoie. Cineva ne-a mai dat o idee: pentru alegerea pozitiilor 😉

Dupa foarte multa mancare tibetana delicioasa, ne-am intors acasa pe biciclete. Temperatura perfecta, barbatul perfect (pentru mine), seara perfecta… Parca nici spatele nu ma mai deranja asa tare…

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s