Romanesti

Cum sa pierzi timpul

Pai te trezesti mai tarziu ca de obicei, ca doar e uichend, apoi faci repede o omleta delicioasa si pufoasa cat timp Pacificatorul soarbe din cafea, linistit, pe canapea. Dupa ce Pacificatorul pleaca la treaba lui, se ia o cana cu cicorico si se lancezeste pe canapea, sa se digere omleta in voie. Se mai clatesc o data hainele, ca masina da erori. Se vorbeste cu fratele din dotare, apoi cu Calin. Se mai storc o data hainele, ca masina da erori. Se pun hainele de iesit in lume, se periaza dintii si se pun cizmele de ploaie (totodata si unicele din dotare). Pe drum se decide bicicleta in locul metroului, pentru ca nu ploua. Se gasesc 2 biciclete in statie. Se incearca bicicleta de langa panoul de comanda, din prea multa lene (sau ii putem spune optimizarea timpului) – frane functionale, roti ok, cand sa reglez saua, nu merge manerul si rezulta o sa rotitoare. Se merge la a 2-a bicicleta – frane bune, roti ok, sa ok. Se ia a 2-a bicicleta si se pleaca. La prima pedalare se constata un topait la bicicleta. Roata pe spate este plata. Se returneaza bicicleta si se inlocuieste cu saua rotitoare. Se fac vreo 3 opriri pe traseu pentru a potoli saua, toate fara succes. Se parcheaza bicicleta la destinatie, in singurul loc liber (cat noroc!).

Eram in drum spre magazinul rusesc unde, prin amabilitatea proprietarilor, se pot gasi si produse romanesti. Eram in cautare de varza murata si bors, pentru ca gatim sarmale la perechea de parinti frantuzesti. Mai fusesem cu Pacificatorul o data, deci aveam idee pe unde ar fi… Am mers, am mers, am mai mers putin, l-am sunat pe Paficicator sa-i cer adresa, n-a raspuns, asa ca am mai mers putin. Din fericire, eram pe drumul cel bun (erau sanse mari sa fi mers in directia gresita), si am zambit la vederea magazinului. Am gasit chiar si mirodeniile pentru sarmale. Eugenii, insa, mai erau doar desenate pe cutia goala, ramasa pe raft ca sa imi faca mie in ciuda. Am platit si am primit o punga cu 3 produse si 4 kg, pe care le-am mutat din mana stanga in cea dreapta si invers, in incercarea zadarnica de a-mi pacali spatele, poate nu observa greutatea… N-a functionat… Cum era normal, in timp ce eram ocupata cu plasa, kilogramale si spatele, a sunat si Pacificatorul si m-a certat ca n-am luat metroul si ca am 4 kg de tras dupa mine…

La intoarcere am avut senzatia ca am luat aceeasi bicicleta, desi din alta statie. M-am rotit artistic pana acasa unde, surpriza, spatele meu a inceput sa nu mai raspunda comenzilor. Drept urmare, ceea ce ar fi durat in mod normal vreo ora, a durat azi 3… Macar am facut genoflexiuni…

Concluzie: daca as fi luat metroul si as fi stiut adresa magazinului (care este langa statia de metrou), as fi fost si mai rapida si mai sanatoasa. Curatenia ar fi fost gata mai repede si eu nu as scrie acum articolul asta din varf de canapea, unde am fost consemnata atat de spate cat si de Pacificator. Oare cum o fi sa ai o cina cu prietenii… la orizontala? Imediat si aflu…

Voi sa nu faceti ca mine, daaa? Se aude si acolo… in spate?

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s