Romanesti

Si am revenit

Dupa numai 5 ore de drum si 2 zile de refacere dupa vacanta, iata ca revin cu un luuuuung rezumat, dar nu atat de lung pe cat de pline au fost zilele astea in san si brate de familie frantuzeasca, al carui nume il voi purta cu drag in curand. Va avertizez, urmeaza randuri multe, cu plusuri si minusuri, dar toate primite si acceptate, ca doar erau daruri. 

Am plecat luni de dimineata, cu 5 ore de drum in fata si o tarta cu ton in caserola. Sambata dimineata am primit un plic in care ni se spunea ca planul nostru nu poate fi pus in aplicare (putin mai tarziu daca sosea, macar nu am fi stiut pana la intoarcere). Pe drum am sunat si am incercat sa rezolvam, totusi, dar nu s-a putut. Cat cititi voi articolul asta noi suntem plecati sa mai facem o ultima incercare (ce sa-i faci, speranta moare ultima).
Am ajuns la casuta parintilor pe la 6 seara, dupa 2 poze inghetate si o Craciunita in oraselul format din 2 parti, Pont de Beauvoisin. Am avut timp sa ducem bagajele in camera si sa ne dezghetam putin, dupa care au sosit, pe rand, sora Pacificatorului cu nepoteii si cina. Copii sunt un baiat de aproape 5 ani si o fetita de 2 ani si cateva luni. Amandoi deliciosi si veseli. In cel mai subtil mod femeiesc i-am trimis mesaje cu subinteles Pacificatorului de fiecare data cand aveam copiii in brate. Vreo 50 de mesaje sa tot fi fost, sa fiu sigura ca a inteles. Cina a fost si ea delicioasa, desi eu m-am oprit la supa cu mazare, urzici, morcovi si alte plante bune. Am incheiat seara cu un digestiv, niste partide de trinomino si mult ras cu parintii si fratele Pacificatorului. Pentru ca ne-a placut, am repetat incheierea aproape in fiecare seara.

Marti, 23 decembrie, am inceput cu un mic dejun usor, urmat de un pranz pufos la sora si nepotei, gatit de busteni dulci (o prajitura specifica pentru Craciun), o plimbare prin vecini, un telefon nedorit, o vizita la satul cu lumini, cumparaturi pentru sarmale, 2 portii de supa buna si gatit de sarmale. Dupa care digestiv, jocuri si ras. N-am reusit sa dorm mai deloc, pentru ca telefonul de mai devreme era de la viitorul meu angajator, care imi spunea ca planul nu se mai finalizeaza si, prin urmare, jobul nu mai exista. Sarbatori fericite!

Miercuri, 24 decembrie, dupa inca un pranz pufos si o plimbare prin vecini si aer proaspat, am pus hainele de sarbatoare, am luat sarmalele cu oala cu tot si am plecat spre sora. Acolo abia am gasit loc pentru oala noastra cu sarmale. Bucataria era indesata cu preparate diverse, care din Polonia, care din Franta… Avea sa fie o seara cu tematica culinara, motiv pentru care gatisem si noi sarmalele. Atata doar ca, desi foarte clar specificat, nu toata lumea a retinut partea cu “un fel de mancare pe regiune”, asa ca ne-am trezit si cu 3-4 feluri de la o singura persoana/ familie. Sa precizez ca eram 15 persoane? Sau ca am mancat pana la 2 dimineata? Noi, ca altii au mai ramas o ora…. Sau ca nici azi nu prea reactionez bine la vederea carnurilor sau a grasimilor…. Promisiune in 2 pentru viitor: nu mai mancam in halul asta niciodata! Iar pana pe 31, cand vin musafirii romani, nici macar nu ne uitam la sticlele cu lichid alcoolizat. Important este ca fiecare inghititura cu sarmale a fost ultra apreciata si a fost ceruta reteta. Pacificatorul a zis ca n-au fost ca cele de la Balotesti, dar mai exersam pana ne iese.
Ca sa va faceti o idee, pe masa s-au perindat: paharele cu amestec de avocado si creveti (delicios!), alte paharele cu pasta de branza cu marar, icre roz si somon, niste triunghiuri cu ciuperci si branza, spirale din aluat si melci, o salata gen ruseasca, sarmalute, un ameste de varza si carne (aceeasi compozitie ca la sarmale, dar in alta prezentare – Polonia), maki cu somon, avocado si castraveti, inca vreo 2 feluri poloneze sarate cu branza (ceva in genul branzoaicelor), niste barcute cu pere si ciocolata, foie gras facut de sora Pacificatorului, paharele cu tarta de vanilie, prajitura-bustean, un dulce polonez, trufe facute de sora Pacificatorului, vin, sampanie, cafea, crazy goat, shot cu chartreuse si inghetata….

Joi, 25 decembrie, am asteptat cuminti sa soseasca devoratorii de cadouri. Si-au indeplinit cu succes sarcina si, dupa ce au rupt si ultima urma de hartie de cadou, ne-am asezat la masa. Eu ma uitam la mancare si ea se uita la mine, dar nu exista nicio chimie intre noi. Din politete am luat niste castane si ciuperci (cerusem in mod expres castanele inainte sa venim), o cafea mica si 2 guri de prajitura-bustean, Am acceptat bucuroasa o plimbare in ceea ce se anunta a fi o ploaie, numai sa-mi pot misca tonele de colesterol pe care le adunasem cu o seara inainte. Nici macar nu mi-a fost frig… Ar fi fost o plimbare perfecta daca n-as fi avut o urgenta galbena jumate din drumul de intoarcere.
Seara inca un joc si ceaiuri, dupa care ne-am retras la cabana plapumioara, sa mai radem putin… bine, putin mai mult…

Vineri, 26 decembrie, a sosit muuuuult mai repede decat ne asteptam. A fost zi de facut bagaje, pupat lume si copii si pisici, un ultim pranz la sora Pacificatorului, o oprire rapida la un vechi prieten (nu de-al meu) si fetele lui dragi, dupa care ne-am pornit iar la drum. Lyon mi-a amintit prea tare de traficul dinainte de Craciun de pe Calea Victoriei si aproape din tot Bucurestiul. Am reusit sa plecam iar la drum cu doar o ora intarziere… Se pare ca cineva facuse un anunt cu bomba in centrul orasului…

Am ajuns acasa vineri, pe la 11 noaptea. In cutia postala ne asteptau 2 plicuri romanesti, cu felicitari romanesti si ganduri romanesti (multumim muuuult, Clara, Csilla, Blanka si Boti! Le-am citit cu lacrimi in ochi si am atarnat repede omuletul in pom). Langa plicurile albe am mai gasit un plic, galben, cu bule de aer protectoare inauntru. Si 2 inele din lemn de maslin. Asa ca suntem oficial logoditi, avem si inele sa dovedim. Ba chiar si un atanici pentru pom, pe care am scris data si ora.

Sambata am vazut 3 filme!!! Asa de lenesi am fost… Duminica, insa, Pacificatorul a fost prin frig la alergat. Eu mi-am instalat vreo 5 aplicatii de fitness si am folosit doar una, care s-a dovedit a fi suficienta. Am gatit supa de dovleac si am baut ceaiuri. Inca mai consumam din ospatul de la Craciun….

Cum ma simt dupa primul Craciun la noua adresa? Pai…clar mai grasa Usor depresiva din cauza de somaj dar cu doze zilnice de ridicat moral de la Pacificator. Foarte iubita, din toate partile: mama Chantal, tata Max, cumnata, cumnatii si nepotii, bunica, ba chiar si pisicile. Astea sunt noile mele cuceriri, pe care de data asta le-am si inteles cand m-au strans in brate si mi-au spus vorbe calde. Ieri am vorbit si cu familia romaneasca, formata din mami, tati, frate si catel. Am incercat in zadar sa-mi conving mama din dotare sa nu ne trimita un porc si 10 prajituri la pachet cu fratele si Calin. Pe de o parte noi incercam sa ne revenim dupa socul culinar si sa ne facem mai sanatosi, pe de alta parte parintii vor ca cei 2 copii frantuji sa aiba de toate pe masa, mai ales ca nu sunt aproape. Daca imi cunosc bine mama, ar fi cazul sa pregatesc congelatorul…

Voi cum ati petrecut? Dar mai ales, cu cine?

Si ca sa raspund la intrebarea clasica: nu mi-a adus Mosul niciun cadou fizic (ba chiar mi-a luat si promisiunea de job pe care o aveam). In schimb, mi-a umplut cizmele si inima cu iubire. Si mi-a pus zambete multe pe chip. Mi-s zilele mai frumoase si mai luminoase ca oricand! Anul asta mi-a adus prima parte, poate la anul vine partea a doua…cine stie?

V-am zis ca e lung….

P.S.: as manca ceva dulce….

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s