Romanesti

Va saluta o doamna

Mai precis, doamna Pillaud Tirard. De numai o zi si 30 de minute. Invatacel, ce sa mai…

Am ales intre a ma intinde la orizontala pana maine dimineata si a scrie un articol. Probabil ca veti gasi ceva pauze de coerenta, dar macar veti sti de unde vin.

Totul a pornit cand am aflat ca vin ce doi romani in Toulouse. Un drum dus-intors pana la Marseille, vreo 3 vizite la primarie, ceva mai multe telefoane date si… intr-un final, am aflat pe 30 decembrie, pe la pranz, ca ne vom casatori pe 6 ianuarie, 15:45 (de altfel singura zi posibila pentru a avea si martori romani si dragi). Dupa cum este evident, nu am putut anunta in gura mare evenimentul, din 2 simple motive: nu stiam daca se va putea si nu voiam sa afle actorii principali (dupa noi, evident).

Pe 31 decembrie, dupa ce i-am cules de la aeroport, chicoteam ca doi complici eu si domnul sot (ah, ca mi se umple inima sa-i spun asa). La mini-petrecerea de revelion am decis in sedinta inchisa sa le spunem, ca sa fim siguri ca nu fug cu vreo fata intre timp. Aproape ca au reactionat, ne-au pupat si felicitat, dupa care am continuat petrecerea. De unde eu ma asteptam la o lacrima in colt de ochi si voce tremuranda, am primit asa: Calin – pai mi se parea normal sa fiu la casatoria voastra; Titi – uhm…trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea si reactionez… Drept urmare i-am povestit de vreo 274 de ori lui Calin cum ne-am zbatut noi sa obtinem data de 6 (cu asta se fac 275). Oare am exagerat? Nu… n-are cum…

Prima zi din an a fost oarecum sacrificata. Am iesit sa facem putina miscare (eu am inghetat bocna in viteza bicicletei), dupa care ne-am dres cu niste vin fiert si ceva mancare romaneasca. Pentru ca perechea de parinti romaneasca s-a temut ca nu cumva sa slabeasca baietii pe regim frantuzesc, ne-am trezit cu un geamantan cu mancare: salata boeuf, piftie, sarmale, caltabos, carnati, toba, sunca, lebar, 2 feluri de prajituri, 2 litri de vin, 2 de tuica…. Am reusit sa adaugam si niste branza frantuzeasca, o tarta cu pere si branza, o supa de praz, vreo 3 iesiri in oras…

2 ianuarie a fost cu aroma de Rockefort – am vizitat 2 pesteri cu branza si am luat din fiecare la pachet. Am ajuns acasa si obositi si cu urme de foamete.

3 ianuarie iar a fost sacrificata. Ploua si eram obositi, doua motive destul de solide. Dar am invatat Catan…

4 ianuarie a fost zi de vizitat. Ne-am plimbat pe stradute pana s-a innoptat si simteam cum ne pierdem functionalitatea degetelor, a nasului, a urechilor, a picioarelor si nu in ultimul rand a stomacelor. Domnul sot (celibatar inca, pe vremea aia) a fost rapit si dus la petrecere de “inmormantat celibat” iar romanasii am ramas la discutii si un film prost care se anunta bun. Ne-am pus cu totii la somn pe la 3 noaptea.

5 ianuarie a fost prima zi de munca din an. Am dezbatut planuri langa Calin pana la ora de plecare la copiii, dupa care baietii s-au pierdut cu bicicletele prin oras iar eu mi-am tocit nervii si rabdarea cu doi copii hiper-excitati ca dupa prima zi de scoala. Visam deja patul si un ceai cald… Cand am ajuns acasa m-a sunat domnul sot sa-mi spuna ca s-a stricat masina si sa-l astept ca sa gatim impreuna. La 5 minute dupa el au venit fetele si m-au rapit la petrecerea de “inmormantat celibat”. Au venit si domnisoarele Titi si Calin. Desi luni seara, am avut barbati suficienti in bar pentru a indeplini provocarile primite, ba chiar si suficienti spectatori pentru dansul pinguinului si un zbor de fluture rapid in mijlocul barului. A se inchipui o pereche de aripi roz atasate de spate, o coronita roz langa 2 antene roz si pufoase, un colier bling-bling roz, o bratara bling-bling roz, un inel pufos si roz si un zambet pana la urechi. Am convins un barbat sa-mi ofere un shot de tequila, un altul sa cumpere inelul, am oferit un pahar cu vin unui barbat ce trecea pe strada, i-am citit o strofa altuia…. Una peste alta, n-am atins patul mai devreme de 2:30 dimineata.

6 ianuarie….. trezirea a fost dura pentru toata lumea. Am avut timp sa-mi beau cafeaua ba chiar si sa-mi aranjez parul. La 15:24 eram deja in fata primariei. Dupa care am asteptat vreo 6 minute sa reapara Titi si Calin, care se evaporasera. Sala de ceremonii a fost superba si, desi intr-o incapere imensa, ceremonia a fost intima, ca in familie. Cu usile inchise celorlalti, eu tinandu-l de mana pe domnul viitor sot si simtindu-i emotiile, martorii stransi ciorchine langa textul pe care il citea o doamna amabila ca i-a lasat sa stea in spatele ei si sa-si traduca unul altuia…. N-am facut cine stie ce poze, ba chiar n-am apucat sa ne simtim casatoriti, ca am fost poftiti sa iesim si sa facem loc urmatorilor. In schimb am primit un abonament pe un an la biblioteca, o poza facuta pe loc si 2 stilouri.

A urmat sampanie, frangipane (o prajitura foarte buna si intamplator o traditie a zilei de 6 ianuarie), dupa care o seara de bar & tapas cu prietenii. Vreo 15 la numar, intr-o atmosfera cat se poate de calda si relaxata. Am primit un calendar de activitati pentru fiecare luna a acestui an, activitati ce se fac obligatoriu cu ei, prietenii. O idee geniala, de altfel! La sfarsit de zi (chiar la miez de noapte) am plecat cu panglici (facute din elastic) pe care scria just married si cutii de suc goale legate de haine, care zornaiau acelasi mesaj leganate pe asfalt. Ce sa-i faci, daca masina s-a stricat? Macar am reusit sa inspiram o femeie sa-si doreasca din nou sa se casatoreasca, dar asa… simplu… ca noi.

Azi domnul sot este la munca, eu am dus baietii la aeroport si m-am retras sa fiu zombie pe canapea. Nu ma simt nici macar cu un varf de deget mai altfel. Sunt la fel de indragostita de viata in doi, de noua mea adresa, noii prieteni si cadourile vietii. Nici macar acte nu am cu noul meu nume, ca nu am primit nimic in plus de livretul de familie. Se pare ca trebuie sa cerem…

Cat priveste cei 2 oaspeti speciali, sper ca s-au simtit bine, chiar daca au trebuit sa isi plimbe de mana troller-ele in drum spre aeroport. Stiu insa sigur ca branza le-a placut. Cert este ca mai am de facut niste cursuri inainte de a fi o gazda cu adevarat buna si ca la carte. Ce sa-i faci, daca n-am avut ocazia prea des… dar ma pun cu burta pe carte si continui sa imbunatatesc. Cine se ofera cobai?

Concluzia zilei: mama ei de branza, acest mar frantuzesc al discordiei!

Advertisements
Standard

6 thoughts on “Va saluta o doamna

  1. Lavinia says:

    Sunt asa fericita pentru tine! Esti din poveste! Amandoi sunteti din poveste! Ma bucur ca te/am intalnit! Atat de mult! Esti minunata mea!

    • Multumim, draga mea! Tu esti inspiratia mea – fiecare prajitura noua, fiecare nou proiect… imi dau curaj si determinare. Simt ca anul asta ne vom revedea 🙂

    • :))) Da, curat frantuzeasca vorba asta! Desi au inteles din prima ce inseamna…

      Multumesc si pentru urare, si ca ne-ai fost alaturi dar si pentru ca esti langa mine si gandurile mele 🙂

      La multi ani!

  2. Dana says:

    Ei, da, asa inceput de an nu are oricine! 🙂 Ma bucur enorm pentru voi, sa fiti fericiti si sa va pastrati mereu acest sentiment special cu care ati pornit la drum.
    Va imbratisez cu mare drag.

    • Multumim de ganduri frumoase! Da, anul asta a inceput frumos si zambitor, tine de noi sa il continuam in acelasi ton.
      Multi pupici vin spre voi, atentie mare! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s