Romanesti

Mama tuturor ranitilor

Buna mea prietena, Paula (aka Tuguiata) este o mare iubitoare de animale, reusind sa stranga in interiorul spatiului de locuit vreo 3-4 mate si vreo 2 catei. Mai sunt si locatari temporari, care isi cauta stapan. Important de mentionat ca Paula este alergica si la caini si la pisici (probabil acum este alergica si la aerul inconjurator, la cum ii functioneaza nasul) dar, pentru ca le iubeste foarte mult si are un suflet marinimos, incearca sa salveze cat mai multe suflete. A reusit chiar sa plaseze cateva animalute pana acum.

Oricat as admira marinimia Paulei, eu n-as putea imparti spatiul de locuit cu atata par zburator. Imi plac animalele, ma joc cu ele dar cand vine vorba de par se rupe relatia. Si, ca sa fie totul simplu, am un sot alergic la parul animalelor care intra in contact cu pielea lui (normal). Avand in vedere ca ii plac, totusi, pisicile (pentru ca sunt independente), inca mai sper la un animal pe langa casa.

Cum animal in casa nu se poate, m-am reprofilat. Toata vara am crescut melci pe balcon. Nu a fost neaparat o alegere voluntara, pentru ca ii gaseam printre frunzele de salata si nu ma lasa inima sa-i arunc la gunoi, asa ca ii scoteam cu frunza cu tot in ghiveciul cu rosii cherry de pe balcon. Ulterior am realizat ca frunza se usca intr-o ora, 2 si melcul murea ba de foame, ba deshidratat de soare. Motiv pentru care ultimii au fost dusi de Pacificator in gazonul rezidentei (nu-i aruncam de la balcon, sa nu li se sparga cochilia). Cand a venit frigul s-a oprit si productia de salata, asa ca nici melci n-am mai avut. Cu exceptia a 2: unul ramas in frigider pe nu stiu ce frunza verde si unul primit recent cu niste frunze de loboda. Primul a hibernat agatat de scurgatorul de vase vreo cateva saptamani, dupa care s-a mutat pe o farfurie. Nestiind noutatile, am luat farfuria, melcul a cazut pe gresie, si-a spart cochilia si a devenit gelatinos. Am simtit cum mi se strange stomacul cand am incercat sa-l iau de pe jos si i se miscau cioburile de cochilie in toate felurile. Pentru ca-mi era mila sa-l vad asa chinuit, l-am rugat pe Calin sa-l duca in gazon. Dupa ce s-a asigurat ca nu glumesc, mi-a facut hatarul.
Al doilea melc hiberneaza inca agatat de scurgatorul de vase. Va dati seama ca verific de fiecare data daca mai este acolo si nu cumva si-a mutat rezidenta…

In afara de melci avem si o zburatoare (ca sa nu-i spun pasarica… OUPS!). Cand inca era cald afara si le vedeam cu ciocurile larg deschise, am pus un vas cu apa pe balcon. Intr-o zi, pentru ca ne ramasese niste paine uscata, am facut-o frimituri si le-am pus langa vasul cu apa. N-a durat mult pana am zarit o topaitoare mica si cu pieptul galben ca vine sa manance. A venit in fiecare zi, pana a terminat frimiturile. Asa ca i-am pus altele…si altele…si altele… Acum vine de cateva ori pe zi si, dupa ce ciuguleste, se apropie curioasa de usa balconului si se uita inauntru. De fiecare data o urmaresc cu privirea si evit orice miscare, pentru a n-o speria. Intelegand ca nu ma voi opri, Pacificatorul a sugerat sa cumparam o casuta pentru pasarele. Imi venea sa-l mananc!

Fara sa vrem, acum avem si 4 plante: un ficus, un hypericum, un bonsai si o orhidee alba. Pana acum am reusit sa le tinem in viata…

Gata, ma duc la un pranz indecent cu branza Rockefort Societe, sunca romaneasca, masline, paine frantuzeasca si usturoi. Dupa care niste trufe belgiene si un ceai mate sau o cicorico. Pregatirea ideala pentru lectiile de franceza! 🙂

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s