Romanesti

De ce Toulouse

Dap, in afara faptului ca aici s-a intamplat sa locuiasca Pacificatorul, au mai fost si alte motive care m-au ajutat sa iau decizia de a schimba Bucurestiul cu Toulouse. Si, spre placuta mea surpriza, inca mai descopar astfel de motive, desi eu sunt deja convinsa.

Ieri a fost o noua ocazie de descoperiri. In primul rand, primaria este foarte implicata in viata socio-culturala a orasului. Asa se face ca avem acces la multe concerte si evenimente culturale total gratuit. Tot ce avem de facut este sa urmarim programul si sa ne prezentam. Ieri am fost la un concert. Sala pusa la dispozitie de primarie a fost plina. Domni si doamne in varsta (aici nu le spunem batrani, pentru ca ne respectam reciproc; plus ca limba franceza impune respect), tineri de toate varstele si categoriile. Concertul a fost o premiera pentru o mica trupa formata din solista (care se intampla sa fie si actrita), un om la tobe si un om la pian. Au fost emotionati si ne-am bucurat sa luam parte la emotiile lor. Oamenii au savurat si au aplaudat.

Eu m-am asezat in primul rand, ca de fiecare data, ca sa nu fie nimic intre mine si artisti. Doar ca de data asta a fost. O superba catelusa golden retriever negru, insotitor pentru stapana ei nevazatoare. Aproape ca a sarit pe scena cand a fost folosita o scartaitoare, dupa care a tras un sforait spre amuzamentul tuturor. Oamenii insa au ras si s-au delectat cu situatia respectiva iar doamna si catelul s-au simtit foarte bine cu noi.

Putin mai sus, pe randul din mijloc, erau vreo 5 persoane cu sindromul Down (aici cunoscut ca trisomie 21), care au fost si cei mai entuziasmati spectatori, aplaudand si dansand. Nici macar o secunda nu s-a uitat cineva la ei ciudat; nici o secunda nu am simtit ca in sala sunt oameni cu handicap.

Asa o fi si in Bucuresti? In cei 20 de ani petrecuti in capitala nu imi amintesc sa fi vazut vreodata oameni cu handicap in sala de teatru, concert sau orice alt eveniment. Desi incaperile erau prevazute cu acces special…

Un Axi negru, oameni veseli, muzica live si o femeie foarte insarcinata, care a fost si organizatoarea micii noastre iesiri. Normal ca am incheiat ziua cu biscuiti la cuptor, avandu-i ca ajutoare pe copii. Asa am aflat si eu ca nu mereu mai multi inseamna mai repede…

Azi ma duc sa aflu lucruri interesante despre noua mea casa, Toulouse. Cu aceeasi femeie extrem de insarcinata. Oare se ia?

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s