Romanesti

A venit vacanta cu trenul din Franta…

… a stat vreo 10 zile in statie si a plecat spre urmatoarea. Am schimbat cu trenul nou, care nu stim inca unde duce, dar anunta o calatorie minunata!

V-ati intrebat si voi de unde am preluat expresia asta? Si ati aflat? Pai impartasiti si cu mine ca eu inca ma mai intreb… Macar acum se aplica pe deplin in cazul meu 🙂 Dar inca mai incerc sa inteleg legatura dintre caramida lucitoare si sansele crescande de a avea soare…

Eh, chiar daca nu inteleg eu toate cele, macar ma bucur de ele. Ca de vacanta asta frantuzeasca si in doi. A fost pe langa casa si a fost minunata! Mai o vizita pe la primarie, mai o plimbare cu orele prin oras, mai un traseu cu bicicleta, mai o supa si-un piept de rata… ce sa mai, ne-am rasfatat cat ne-au tinut curelele. Ba chiar l-am batut si la Catan la a nshpea incercare! Si ce m-am mai bucurat! Ca un copil mic…

Azi e luni si o asteptam cu nerabdare de 2 zile. Pentru ca de azi ma simt si eu om mare, cu responsabilitati, lucruri serioase de facut si liste de bifat. Cereri si oferte de pret (mai ales ofertele!!), telefoane date sau primite, o discutie cu oameni apti sa consilieze viitorii intreprinzatori…si tot asa. In pauza ma delectez cu niste exercitii de simulare pentru testul TAGE pe care il voi da (si lua) inainte de a incepe sa-mi traiesc unul din vise: un master&MBA in Franta! Nici nu va pot descrie ce amalgam de senzatii si sentimente sunt la mine in stomac! Pentru ca da, toate se inghesuiesc in stomac, sa nu mai am si eu loc de o ciorba romaneasca proapspata!

Sambata mi-am gasit universitatea si masterul si m-am simtit de parca imi crescusera aripi. De parca scapasem de un pietroi pe care il tot caram dupa mine. Deviza facultatii este: Human adventure si pun foarte mare pret pe dezvoltarea psihologica a fiecarui student. Numai ca nu se cheama Octavia Ivan, ca in rest mi se potriveste manusa: un campus mic, relatii personale apropiate cu profesorii (pe care ii poti chiar suna cand ai o intrebare arzatoare), tot felul de proiecte in care sunt implicati studentii… si ce mi-a placut tare: au o mica sala cu mese si un cuptor cu microunde pentru a-ti incalzi mancarea adusa de acasa. Parca si vad sharing de mancare cu ceilalti colegi si discutii aprinse…

In afara de asta, mi-a mai ramas senzatia de fund dureros de la cele 2 ore de bicicleta prin padure si pe niste pante care mi-au taiat respiratia. Dar chiar si asa, cu respiratie lipsa, am savurat fiecare secunda pe acoperisul orasului, de unde aveam o priveliste minunata asupra vecinatatilor, a raului si chiar a muntilor. Noi doi si lumea…

Gata, ma duc sa ma pregatesc de prima discutie despre viitoarea mea companie. Stiu sigur ca n-o sa fiu singura, pentru ca o sa am cu mine milioanele de furnici care imi merg prin palme si peste tot, in compania fluturilor din stomac. Ah, si Pacificatorul… cel mai minunat din cati exista!

Cateodata ma uit la viata mea si mi se strang lacrimile in colturi de ochi. Oare chiar asa de norocoasa sa fiu? Dar mai bine ma pun pe savurat si trait si experimentat si las intrebarile pe mai tarziu… sau pe niciodata… Pana la urma, fiecare merita sa fie fericit iar pentru asta nu exista limite! Sigur, e fluctuanta fericirea asta, ca altfel n-ar mai fi asa pretioasa. In fiecare zi invat sa ma bucur din ce in ce mai mult si mai simplu de ceea ce imi ofera viata. Pentru unii sunt visatoare, poate… pentru mine sunt exact asa cum vreau!

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s