Romanesti

Pentru prima data

Weekend-ul asta a fost unul de virginitati. Am exeprimentat pentru prima data cate putin din toate si am inceput devreme, chiar de vineri dimineata, cand am mers la un potential client pentru a stabili urmatoarea intalnire.

1. Asadar, vineri am primit primul raspuns de la un potential client, ca urmare a discutiilor avute. Totodata am avut si primul refuz. Cu zambetul pe buze chiar. Bine argumentat si realist, am ajuns amandoi la aceeasi concluzie, fie ea si nelucrativa momentan. Oricum, am mai lamurit un aspect. Cert este ca am uitat totul seara, cand am avut casa plina de romaneste. Asa de plina, incat domnul sot a renuntat sa mai incerce urmarirea conversatiilor care erau preonderent in romana. A doua zi dimineata parca si gatul era mai odihnit, nu doar neuronul. Nu stii ce frumos e sa vorbesti limba in care te-ai nascut si ai crescut decat atunci cand se intampla sa nu ai cu cine o vorbi.

2. Sambata a venit vremea sa utilizam cele 2 bilete primite cadou la cununie de la cineva care apreciaza muzica clasica la fel de mult ca mine. Asa ca am uns pentru prima oara urechile cu acorduri instrumentale create de cetateni francezi, inconjurata de francezi, intr-un spatiu frantuzesc. Desi dezamagita maxim de faptul ca de unde eram nu puteam vedea toata orchestra si ca sunetul era ceva mai bun ca mizerabil, mi-am lasat deoparte nervii ce dadeau sa iasa si mi-am coborat 2 trepte mai jos rochita scurta la limita decentului. Contrar asteptarilor, am urmarit tot concertul departe de domnul sot si chircita pe o treapta. Am spalat rusinea cu un pahar de vin dupa concert, ca sa incheiem seara cu bine. Cert este ca vom merge la Ateneul Roman la fiecare vizita de Bucuresti. Acum imi lipseste parca si mai mult…

3. Iar ieri, duminica, am vanat oo. Ma rog, am scotocit prin iarba, sub ploaie si nu erau oo ci bucatele bine definite de ciocolata cu umplutura de violete sau caramel sarat. Am savurat pregatirea saculetilor cu ciocolata, pitirea lor pa peste tot si apoi cautarea celor nepitite de mine. Copilul de ma insoteste vesnic a fost foarte incantat.

A fost un weekend frumos, plin cu  lectii, oameni, momente, ciocolata si muzica buna. Si, nu in ultimul rand, cu concluzii:

vineri: un sut in fund, un pas inainte

sambata: nu apreciezi ceva cu adevarat pana nu-i simti lipsa

duminica: nu-i nevoie sa fii copil ca sa te poti bucura ca unul

Cam atat am avut de raportat de aici, de pe taram frantuzesc si tuluzesc. La voi cum fu uichendu’?

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s