Romanesti

Ghid de neproductivitate

Se facea ca era luni. Si nu orice luni, ci luni de munca, dupa 2 saptamani de vacanta (vorbim strict de jobul de bona). Eh, si cum afara ploua cu furtunul de pompieri, am stat infasurata in frig si innorat toata dimineata, pana cand am cedat si mi-am luat cele 1860 de pagini de TAGE-MAGE si cele 4 pixuri si m-am ascuns sub plapuma. Am stat lipita de cladura patului pana la 2, cand a trebuit sa plec. Pentru ca aveam de facut o oprire la biblioteca si una la laborator inainte de a merge la copii.

1. Biblioteca

Cu vreo 9 saptamani in urma am imprumutat 8 carti de la biblioteca, toate despre marketing, management si antreprenoriat. Sa tot fi avut 10 kg puse toate in aceeasi plasa personalizata a bibliotecii. Mai ramasesera de returnat 7 iar termenul trecuse de vreo 2 zile.
Pun frumos cartile gramada in sacosa si apoi sacosa in drum, langa usa, sa ma impiedic de ea inainte sa plec. Cu umbrela mare (ca sa nu mi-o rupa vantul), geanta mea de femeie (o sticla cu apa, 2 borcane cu rontanele, o agenda, kindle si niste alte maruntisuri), sacosa cu cele 9 kg 600… tocuri rezistente la ploaie si timp foarte limitat. Cam asa m-am transportat pana in fata bibliotecii, foarte aproape de usa geamului, cat sa pot citi LUNI INCHIS!
Am simtit 2 lacrimi dandu-se de pamant si mana dreapta mai lunga cu vreo 2 cm. Folosind toate abilitatile acumulate de cand ma pregatesc de examen, rezultatul a fost evident, dureros si ireversibil: aveam sa plimb prin tot orasul acea sacosa! De ce? Pentru ca nu m-am obisnuit inca nici cu faptul ca lunea multe locuri sunt inchise, nici cu verificatul programului de lucru inainte de a ma porni la drum.

2. Laboratorul de analize

De voie, de nevoie (va las sa ghiciti care) am testat serviciile unuia dintre laboratoarele de analize frantuzesti (laboratoarele, nu analizele). Domnul sot a pregatit dis de dimineata fila cec, eu am pus hartiile langa cartile bibliotecii, ba am si verificat locatia pe harta goagle. Am facut si poza cu traseul autobuzului, ca sa fiu sigura ca am de toate.
Ajunsa in statia de autobuz, am constatat ca au vorbit serios cand au spus ca fac greva. 3 autobuze din 5 erau asigurate iar eu cred ca eram la al 4-lea… Ca sa nu mai spun ca metroul (varianta de rezerva) era in directia opusa… adica departe….
Am luat iar sacosa, umbrela, geanta si tocurile si m-am rugat sa nu inceapa iar sa ploua, ca imi lasasem acasa celelalte maini.
Intr-un final am ajuns la statia cu pricina (mai aveam vreo 5 minute sa gasesc adresa exacta, sa iau rezultatele, sa platesc si sa plec la copii), atata doar ca nu vedeam niciunde scris numarul strazii. Am sunat la laborator ca sa cer indicatii si, dupa ce am fost intrebata de vreo 6 ori “ce vreau, de fapt”, mi-am retinut cu greu impulsul de a-i tranti domnisoarei telefonul in nas, i-am multumit pentru nimic, m-am mai invartit de 2 ori in jurul sacosei si am plecat la copii.
Seara, langa sot, am constatat ca am trecut prin fata laboratorului fara sa-l vad… de 2 ori!

Ca sa imi treaca supararea, in tramvai m-am trezit langa un nene roman, putin…bronzat…care vorbea la telefon cu tot corpul (altfel nu imi explic de ce pomenea anumite parti corporale in conversatie) – astea sunt momentele rare in care imi doresc sa nu inteleg romaneste… Iar dupa 2 ore jumate cu fata, timp in care am aflat ca nu sunt o bona buna pentru ca nu ma joc destul cu ei, parca nici nu mai contau cele jdemii de bagaje pe care le aveam de tarat pana acasa. Ca am ajuns cu blugii imbibati de apa si ghetele pe post de pocal…sunt detalii…

Daca va intrebati, sa stiti ca ieri am reusit sa returnez cartile; ba chiar am gasit laboratorul, am recuperat rezultatele, am platit si am avut interpretarea rezultatelor: nu am nimic! Acum… ori doamna doctor nu a cules ce si de pe unde trebuie, ori laboratorul mi-a dat rezultatele altcuiva, pentru ca problema pentru care am mers la doctor in prima instanta este inca la locul ei. Imi inchipui cum trebuie sa-i fi parut doamnei care imi spunea zambitoare ca n-am nimic si eu insistam ca nu se poate… cum sa n-am nimic? Mai ca nu i-am propus un examen pe loc, in holul in care se oprise ca sa-mi citeasca rezultatele…

Si o veste buna: azi nu ploua! Ba chiar avem si ceva raze de soare ratacite pe sub nori. Va spun sigur, ca le-am vazut intre 2 dureri de spate si una de burta. 3 zile mai tarziu, dar macar s-a decis sa vina (da, de ciclu vorbesc).

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s