Romanesti

Zi speciala

Fix acum 57 de ani se nastea cel mai iubit dintre pamanteni: tati meu! Ultimul din 6 frati, mereu cu o familie de idei in desfasurare, si-a trait copilaria dupa legile proprii, apoi viata de pana acum asisderea.

L-am sunat dis-de-dimineata (pentru mine) sa-i urez de toate si, la final de conversatie, am ramas cu urmatoarea concluzie: “si daca n-a iesit, tot a iesit pana la urma!” Foarte pe scurt, cam asa este tati meu: pozitiv, increzator, perseverent. Recunosc, mi-a luat ani buni sa il vad asa cum este si inca niste ani ca sa invat de la el; acum sunt in proces de inspiratie si aplicare.

Sa tot fie vreo 4-5 ani cand am inceput sa realizez inevitabilul: oamenii mor! Fie ca ii iubim sau nu, ca ii cunoastem sau nu, ca petrecem timp cu ei sau nu…oamenii tot mor cand le suna ceasul acela, al vietii. S-a dus o strabunica, un bunic, apoi un unchi, urmat de o bunica…desi timpul a trecut foarte repede, sunt inca momente cand nu realizez ca nu mai sunt acolo, ca nu-i mai pot vizita, ca nu mai putem vorbi. Si atunci mi se face frica.

Am acceptat ca viata este limitata fiecaruia. Am acceptat ca oamenii mor. Le simt lipsa, sigur, dar privesc prin firescul lucrurilor. Si apoi ma gandesc la familie, care pentru mine este formata din 4 oameni, in ordine aleatorie: Olivier, Titi, tati si mami. Si aici ating limita acceptarii. Nu pentru ei.

Asa se face ca, in fiecare zi, sunt constienta de norocul de a-i avea in viata mea. Iar cand sunt zile ca azi, cand ii pot sarbatori, imi dau lacrimile. Nu stim niciodata daca vor fi acolo si la anul, iar asta face ziua lor si mai speciala. Da, stiu, poate ca sunt putin dramatica pentru unii, dar pentru mine este o simpla realitate care se aplica fiecaruia dintre noi. Stiu sigur insa ca daca am constientiza asta cat mai multi, am fi mai buni si mai recunoscatori pentru ce avem.

Asadar, azi a fost zi de sarbatoare pentru mine! Tati meu a strans 57 de ani de experiente. Imi doresc din tot sufletul sa mai stranga inca pe atat, dar ii vom lua pe rand, unul cate unul. Mi-a fost dor de el in special azi, cand nu l-am strans in brate, nu l-am pupat si nu l-am privit indelung, ca sa ii invat fiecare fir de par alb si fiecare rid de oboseala. Dar m-am gandit la el toata ziua si i-am simtit lipsa deopotriva.

Voi, toti cei care aveti parintii aproape, strangeti-i in brate si pentru mine! Lasati certurile inutile si orgoliile stricatoare de relatii; bucurati-va doar ca-i aveti in viata voastra!

La multi ani, tati-cutu-cutu-cutu! Te iubesc pana la luna si inapoi si sunt mandra ca sunt a lui Ivan! Sa ramai sanatos, te rog!

P.S.: la mine este inca 19 mai 🙂

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s