Romanesti

Una din acele zile glorioase

Totul s-a intamplat ieri, in doar cateva ore. Esenta, nene!

Cum inboxul meu nu da pe dinafara de mesaje cu raspunsuri la candidaturile mele, am decis sa iau taurul de coarne si sa ma duc peste capul lor, al angajatorilor. De fapt, este un singur angajator, cu vreo 200 de capete…

Eh, ieri a fost prima incercare si am ales o firma la care mi-as fi dorit sa lucrez dar nu m-as fi dat peste cap ca sa obtin un job la ei. Un fel de teren de testare si formare. Ca sa ajung la ei, exista un autobuz ce avea statia la doi pasi de casa. Dupa 15 minute de asteptare in statie am inteles ca fix acel autobuz are ruta deviata temporar (desi pe site-ul oficial nu scria nimic). Am luat alt autobuz si apoi am schimbat cu cel bun 4 statii mai incolo. Alte 10 minute de asteptare. Deja simteam cum se scurg siroaiele de transpiratie si nici macar n-ajunsesem la sediul firmei tinta.

45 de minute dupa ce am plecat de-acasa, m-am regasit in fata unei porti duble de metal, vopsita bleu. Fara nume de firma, fara vreo intrare evidenta, fara vreo miscare la interior. Am deschis pana si google maps, ca sa fiu sigura ca sunt pe strada care trebuie, la numarul care trebuie. Eram…

Am asteptat o fereastra intre cele 36543 de masini care treceau pe strada langa mine si i-am sunat.

– Alo? (o voce de adolescenta aflata la pubertate)
– Buna ziua, sunt Octavia Ivan si as vrea sa vorbesc cu dl. XY, va rog.
– Buna ziua. Cine sunteti?
– Octavia Ivan. Cu dl. XY, va rog.
– Cu cine? (mentionez ca dl. XY este seful companiei si, prin urmare, angajatorul ei direct)
– XY.
– X….Y…(total neconvinsa de acest nume)….uhmmm…pai…dl. XY….este….indisponibil momentan…..de ce vreti sa vorbiti cu el?
– Este in legatura cu o candidatura la postul de ……..
– Pai trebuie sa trimiteti pe mail.
– Am trimis deja, nu am primit inca un raspuns si vreau sa aflu mai multe detalii. (deja dadeam prea multe detalii, cand eu voiam doar sa mi-l dea la telefon pe necunoscutul domn, ca sa-i spun sa-mi deschida usa ca sunt in fata ei – asa ma asiguram ca e la birou si nu o pune pe secretara sa-mi spuna ca nu sunt)
– Pai cand ati trimis?
– Saptamana trecuta…
– Ah, pai trebuie sa asteptati raspunsul.
– Mhm…(flori albastre si frumos mirositoare intr-o dimineata insorita pe mal de mare si pescarusi in zbor!) Multumesc….(sa-ti ofer o inghetata de usturoi cu grasime cruda de rata nejumulita!)

Si am plecat… Asa-i ca sunt cea mai tare si cea mai determinata persoana din cate cunoasteti?

Bine, ca am ajuns acasa si am gasit o invitatie de interviu de la o alta firma, asta-i partea a 2-a….

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s