Romanesti

Inca 2 zile

Joi, 5 noiembrie, voi fi terminat perioada de proba. Voi deveni 100% angajat. Stiu, poate tie nu ti se pare mare lucru, dar pentru mine este enorm!

Pe langa faptul ca uitasem cum e sa fii angajat si, implicit salariat, se intampla sa imi reamintesc totul intr-o alta limba. Sau…mai bine zis…sa invat de la capat 🙂 Pentru ca tot ceea ce fac de o luna incoace este nou. Cu exceptia faptului ca am facut deja o mare parte din indatoririle jobului. Da, stiu, e ametitoare ideea. Dar e adevarata. Pentru ca am fost angajata sa imi pun in aplicare hobbiurile. Cam asa ma simt cand lucrez.

Responsabil comunicare scrie in semnatura mea. Adica vorbesc mult cu ai mei colegi, dezvolt idei de ameliorare a mediului de lucru (ca sa creasca productivitatea, pentru ca oameni fericiti = oameni productivi), scriu articole “fun” si “sexi”, organizez evenimente si inca nu am descoperit toate indeletnicirile. Partea delicioasa este ca la sfarsit de luna primesc o notificare de plata. Stiam ca este posibil, dar sa experimentez eu insami e o alta poveste!

Do what you love and you’ll never have to work a single day in your life!

Ma scuzati ca am cam disparut de pe propriu-mi blog, dar mi-e somn. As dormi in continuu. Prima saptamana de munca a fost foarte rapida. Ma trezeam dimineata, dus, cicoare cu pupaturi si un ochi adormit inca, un tramvai, un metrou si un autobuz, o cafea cu oameni necunoscuti ai caror nume nu reuseam sa le retin, ceva pagini citite despre cum functioneaza compania (cu miliarde de acronime frantuzesti), pranzul cu oameni necunoscuti, inca niste mailuri scrise in frangeza (pentru ca amestecam cuvintele in 2 limbi), un autobuz, un metrou si un tramvai, gatit de cina, un ceai fierbinte si somn. Apoi o luam de la capat.

Aproape toata saptamana am adormit la 9 jumate seara. Si inca putin din saptamana urmatoare, avand in vedere ca duminica dintre ele a fost dedicata unei zile epuizante de voluntariat pentru Color me rad.

Acum, in a 5-a saptamana, aproape ca mi-am reintrat in ritm. Adica dimineata sunt pe pilot automat iar seara in modul leguma. 🙂

Pe de alta parte, insa, mailurile mele sigur si-au intrat in ritm. Am din ce in ce mai putine greseli de corectat, am invatat o sumedenie de expresii noi de la dragii mei colegi, am scris 3 articole care au fost aprobate cu brio, am avut idei primite cu bratele deschise si sunt la al 2-lea eveniment de organizat. Toate in franceza!

Intre timp, 2 din cei 3 potentiali clienti tocmai ce si-au primit comenzile acasa. Mai ramane sa imi creez compania si sa mai adaug un client sau 7.

Sa mai imi spuna mie cineva ca nu se poate, ca viata-i greu! E greu doar daca o lasam sa fie. Atata vreme cat nu sunt boli la mijloc, restul se rezolva. Atata doar ca nu e usor. Nimic din ceea ce e frumos nu se castiga usor. Asa ca puneti mainile si mintile la treaba! Bine, fie, recunosc….e al naibii de greu, dar incredibil de frumos odata ce reusesti!

Haideti, curaj, urmati-va visele! Viata trece oricum…

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s