Acasa, Romanesti

Din nou la scoala

Saptamana asta a fost a 2-a cu zile de scoala. Prima a fost acum 2 saptamani. Ca asa-i cand esti masterand in alternanta. Ba lucrezi cateva zile, ba inveti alte cateva. Si le tot rotesti in calendar pana nu mai sti in ce zi esti si unde te opresti din drum. Norocul meu ca folosim outlook la lucru si le pot pune in ordine.

Eh, si sunt din nou scolarita. N-a fost o decizie usoara, sa stiti. Ca orice adolescent normal, am fost foarte fericita sa termin cu invatatul pe semestre. Si eram ferm convinsa ca nu mai fac. Dar uite ca-n viata se mai intampla si nechemate. Adica ce-mi trebuia mie, femeie la 33 de ani, sa stau iar 8 ore in banca, printre alti 30 si ceva de colegi, ascultand omul din fata noastra cum incearca sa ne impresioneze, fiecare in felul lui? Sa am iar teme pentru acasa si examene de n-shpe ori pe an? 2 ani!?

Nope, nu ma plictiseam acasa. Nici pe departe, la cate miliarde de scrisori de motivare si CV-uri am redactat si adaptat. Atata doar ca, dupa sute de ore de intors situatia pe toate partile cu domnul sot, am ajuns unanim la aceeasi concluzie: un master in Franta si in franceza ma va ajuta din toate punctele de vedere: job (acces relativ mai usor, pentru ca alternanta), retea sociala (doar stim cu totii ca studentii au mereu acces peste tot), o diploma recunoscuta infinit mai usor de catre amatorii de foie gras si vin rosu, ameliorari ametitoare al nivelului de franceza vorbita si scrisa, ba chiar reduceri peste tot (pentru ca student).

Suntem 38 de masteranzi. Eu am 33 de ani si l-am facut fericit pe Laurent care, la 27 de ani, nu mai este cel mai batran din an. Dupa Laurent urmatorii 36 de colegi au vreo 22 de ani fiecare. Asta ca sa va puteti face o imagine…

Profesorii au 2 categorii de ascultatori: eu, care am experimentat deja in mare parte ceea ce descriu ei in curs (deci ma intereseaza) si ei, care fac eforturi sa nu adoarma in timp ce profu’ spune baliverne. Ne adresam profesorilor cu Monsieur. Ridicam mana cand avem intrebari (eu mai uit uneori, recunosc). Uitam de existenta telefoanelor si a laptopurilor la unele cursuri, doar pentru a le reporni la altele. La unele cursuri radem si invatam lucruri interesante, la altele facem T-uri contabile si ne dam seama ca avem de invatat serios pentru partiale… Scriem rar, lucram pe baza de exemple reale si dezbateri, plecam acasa cu idei noi.

Mancam toti in pauza de pranz la cele doua mese de lemn din curte, sub un pin batran. Unii sandvis, altii McDonald’s, altii isi aduc pachetel (ca mine) si vorbim toti la gramada. O parte din ei nu si-au gasit inca un contract iar altii fac 2 ore de drum zilnic pentru serviciu sau scoala. Ce sa faca daca acolo au gasit? Majoritatea lucreaza si isi poarta singuri de grija. Dar sunt inca adolescenti si hormonii inca mai activeaza intens. N-au stare, au chef de vorba si asteapta cu nerabdare sa plece acasa. Cam asa cum eram si eu acum 10 ani…

Acum am 2 optiuni: ori las diferentele dintre mine si colegii mei sa creeze o gaura mare in loc de relatie, ori ma adaptez la ei in masura in care pot si ii las sa ma invete ce stiu ei mai bine: sa fiu din nou tanara la minte! Am sa incep prin a-i numi colegii mei vs ei 🙂

Astazi m-am apropiat de 5 colegi, suntem una din bisericute. Pe ei ii cunosc cel mai mult dintre toti (nume, de unde vin si in ce stadiu sunt cu joburile). Mai stiu numele catorva (cred) si i-as recunoaste pe strada pe vreo 2-3. Cam atat… In schimb ei imi stiu bine numele: Octavia, ca pe masina (despre care majoritatea nici nu stiau ca exista) si chiar cunosc 4-5 detalii despre mine, dupa ce m-am oferit voluntar sa fac un pitch de prezentare 1,5 minute la inceputul cursului de Prospectare comerciala.

Ah, da…sunt foarte interesante materiile semestrul asta: Management, RH, Contabilitate si gestiune financiara, Prospectare comerciala, Marketing, Drept…toate menite sa ajute un proaspat antreprenor. Ca sa vezi, parca l-ar fi creat special pentru mine!

Maine incepe o saptamana intreaga de lucru. Adica mailuri stranse de saptamana trecuta, si mai multe sedinte, toate cu voie buna 🙂

Aproape 2 luni mai tarziu, concluzia este: a fost o super decizie! Imi place tare jobul, scoala incepe bine si se anunta interesanta. Parca merita pretul platit in energie stoarsa zilnic pentru a face fata programului! De mai raman cateva picaturi pe fundul borcanului, poate mai adaug un client la catalogul AP Franta (3 la activ). Asta dupa ce o creez, normal…

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s