Acasa, Romanesti

Mi-e greata

Mneah, nici de asta data nu’s pregnanta.

Luni dimineata ne-am intalnit in tramvai cu un vecin. Norocul nostru, altfel n-am fi aflat ca cineva ne-a spart garajul si ne-a furat cele 3 biciclete depozitate inauntru.

Starea de greata a venit cateva ore mai tarziu, seara, cand am ajuns acasa si am vazut garajul larg deschis si gol. Niste spuma pe jos (din cea folosita in constructii) cazuta de pe peretele insuficient de inalt pe care l-au sarit delicventii pentru a deschide apoi usa garajului pe dinauntru. Ceea ce inseamna zero incuietoare fortata de raportat la politie si asigurare…

Eu despre altceva voiam sa va povestesc, mult mai roz si placut, dar… mi-e greata. 2 zile mai tarziu am inca un gust amar in cerul gurii. O senzatie de pumn in stomac si dinti scrasniti. Furie. Si neputinta.

Ca un mic detaliu, apartamentul este in cadrul unei rezidente iar garajul este la parter. Iar in fiecare seara cand ma intorc acasa imi revine golul in stomac. Oare in seara asta totul e ok?

Bineinteles, senzatia se estompeaza putin cate putin, dar intrebarile raman. Cum facem sa ne simtim in siguranta fara sa avem camere si lacate peste tot? Cum facem ca oamenii sa nu mai aiba nevoie sa fure biciclete pe care sa le vanda pe nimic? Cum facem sa nu ne mai simtim violati in intimitatea casei, acolo unde ar trebui sa fie coltul nostru sigur?

Si cum fac sa nu-i mai doresc faptuitorului sa-si rupa gatul pe bicicletele noastre?

 

 

 

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s