Acasa, Romanesti

Ziua in care am invatat sa zbor

Sambata dimineata, dupa un mic dejun copios si o stare de voma pret de 40 de minute de serpentine, am coborat pantalonii transpirati si zambetul speriat pe drumul spre partia de ski din Andorra. Am inspirat adanc din marea bula de aer proaspat si mi-am pus picioarele in miscare. Biroul pentru recuperat skipass, biroul pentru inchiriat echipamentele de ski, biroul de imprumutat monitor si 2 ore mai tarziu eram deja pe partie. Bine….la baza ei… Chiar foarte aproape de gardul pe care erau aliniate skiuri, placi si batoane… Si tremuram… De emotie, frica si nerabdare. Toate in acelasi bol…

Senzatia claparilor incolaciti de picioarele mele imi dadea o idee despre ce ma asteapta. Si ghemotocul din stomac s-a strans mai bine in lacas. Click! Clant! Si skiurile mi-au devenit talpici. Simteam deja siroaiele de transpiratie pe spate, pe sub cele 3 straturi de imbracaminte inteligenta. Si inca nu plecasem din loc…

Mi-am ridicat privirea dulceaga spre Olivier, in speranta ca-mi voi regasi calmul si linistea. In schimb am gasit doi ochi incruntati si o intrebare nerostita: si acum ce facem?
Am incercat sa gasim raspunsul timp de 2 ore jumate. El cu explicatiile si eu cu neintelesul. Si cu enervatul, bineinteles… Ca daca nu-mi iese ceva din primele incercari, ma frustreaza si ma enerveaza. Abia asteptam cele 2 ore de monitor…. Amandoi!

La 13h30, pe 23 ianuarie 2016, in Andorra, am zburat pentru prima data! Culmea, fara aripi… Dar cu skiuri si bete si manusi fara degete si casca si ochelari cat jumatate din fata si cu clapari rigizi si fund invinetit… Doamne, ce senzatie minunata! Cata libertate! Cata lejeritate! Si cata frica de a renunta la controlul de toate zilele! Si frica de a cadea si a-mi rupe una…alta… Dar si cata implinire! Si puteri inzecite innascute din picioarele-mi…

Prima coborare…geniala! Si ce daca eram pe versiunea incepator? Si ce daca aveam monitorul in fata si repetam miscarile lui? Simteam aerul rece pe langa urechi…genunchii incordati la maxim…fundul pregatit de cadere…zapada sub picioare…. Zburam! Libera!

A urmat apoi versiunea mai dificila a partiei, ba chiar o partie mai avansata. Au urmat si cazaturi spectaluloase, desigur (dupa care inca mai oblojesc vanatai). Dar asta nu m-a oprit sa revin pe aceleasi partii a 2-a zi. Inca o repriza de zbor alb…

Cine-ar fi crezut ca eu, inamicul numarul 1 al frigului, voi urmari cu nerabdare prognoza meteo in speranta unei ninsori? Eu cu siguranta nu….

Eh, acum o sa ma credeti pe cuvant, ca nu ne-am gandit la poze. Eram prea absorbiti de placerea impartasirii unor astfel de momente. Atata doar ce am reusit intr-o pauza de cazaturi:

Jpeg

Jpeg

Si inca una intre 2 serpentine…

Jpeg

 

 

 

 

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s