Romanesti

De Dragobete

Am avut mult soare si cursuri de dimineata de la 8:30 pana seara, la 17:30. Am baut cafeaua singura, cum Dragobetele meu a fost plecat la o sedinta nemteasca. Am facut o prezentare despre Elinor Oström si m-am plimbat cu paltonul larg deschis.

Gandindu-ma la tematica zilei, mi-a revenit in minte o patanie din weekend. Si m-am gandit s-o impartasesc cu voi…

Olivier in continuarea mainii mele stangi (as I am all the time right) si o prietena in fata noastra, inaintam alene pe un trotuar ingust, profitand de vremea anormal de frumoasa. Ea, prietena, celibatara, dornica si in cautare d-un Dragobete al ei si doar pentru ea. In mod natural si neoficial, noi ne-am pus pe cautat potentiali candidati printre cunoscuti si necunoscuti. Fara succes pentru moment.

Cum ne plimbam noi si depanam fiecare cate o idee, inca in sir indian pe fasia de trotuar, o bicicleta se opreste langa noi. Langa prietena, mai exact. Pe bicicleta un domn. Prietena intoarca capul si asculta la ce avea de spus domnul. Noi nu auzeam inca, nefiind chiar langa ea. Eu am ajuns prima langa ei si cuvinte au inceput sa prinda contur.

– jhkljngsdkjn Modelling…hbljkhbdlkjhb….evenimential….lsfdhblkjhqu….comunicare….

Un moment de pauza, dupa care ea se intoarce spre mine, cu o expresie pe care am interpretat-o drept o cerere de ajutor. Asa ca am intervenit, mai ales ca auzisem cuvantul magic: COMUNICARE.

Ce cauta? Ce are nevoie? Ce tip de activitate? Ce tip de contact? Din ce domeniu? Ce companie? Nume si prenume. Adresa de mail. Site…. Ce sa mai, tot tacamul. Intrasem in actiune: ajutam oamenii punandu-i in legatura unii cu altii. Eh, si cum notam eu ultimele date de contact ale domnului, cade moneda si se aprinde becul: dar…daca….el se oprise…de fapt…la agatat de prietena celibatara? Si eu m-am introdus ca musca-n lapte in agatatul omului? Raspunsul era mai mult ca evident cand m-am intors spre Olivier, care ma privea intr-o uimire totala, de uitase sa clipeasca.

Pleaca nenea cu sperantele facute tandari cu toate bunele mele intentii si Olivier iese din transa doar ca sa ma sapuneasca. Nici nu mai cutezam sa privesc biata fata in ochi… Intre doua bolboroseli si 3 mustrari frantuzesti, mi-au revenit neuronii si am reusit sa-i spun ca-mi pare rau si ca-i trimit mail omului ca sa repar stricaciunea. N-a mai fost cazul, datorita telefonului mobil si conectat, unde goagle ne-a aratat niste poze nu foarte imbietoare cu agatatorul.

Dar sapuneala tot mi-am luat-o pret de cateva ore bune. Si cu siguranta vor mai veni si altele, pe acelasi subiect…

Va dati seama? In numa un an s-un strop de casnicie am devenit un anti-cupidon, care strica “vrajelile”. Oare e grav? S-o trata? Aoleo…o fi molipsitor?

Presimt ca voi avea in sfarsit timp sa citesc miile de carti care ma asteapta, avand in vedere ca in curand nimeni nu va mai dori sa mearga langa mine pe strada (dap, avem ceva prieteni singuri si doritori)…

 

 

 

 

 

 

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s