Romanesti

Cere si ti se va da

Inca de pe vremea cand eram de-o schioapa, tati meu imi repeta de cate ori avea ocazia: copilul care nu plange, nu-i cumpara tata jucarie. N-am devenit o plangacioasa, dar am prins ideea. Si am inceput, putin cate putin, sa cer ceea ce imi doream. Mai direct, mai prin tehnici femeiesti, mai in gand…dar ceream mai tot ce-mi doream. Acum…ca nu invatasem si cum sa formulez cererile ca sa primesc fix ceea ce imi doream, e alta poveste.

Ultimele cereri le-am formulat recent, n-au nici macar o saptamana. Sau, fie, o saptamana si o zi.

Vreau martisor! I-am spus in multe cuvinte si cu explicatii detaliate dragului meu sot frantuzesc ce n-a stiut de existenta acestui capriciu femeiesc in prag de primavara. M-a ascultat asa de atent incat a uitat complet si ca e pe 1 martie si ca e martisor. L-am iertat, ce era sa-i fac? In schimb am primit o bratara impletita, rosie cu margelute albe. De la un coleg bulgar, in autobuz, in drum spre metrou, in drum spre casa. Pur si simplu pentru ca ne-am nimerit in acelasi timp. Mi-a luminat un sfarsit de zi luuuuuuunga si obositoare.

Ieri dimineata, dupa ce m-am tarat cu greu spre dus si apoi in hainele de lucru, cu un ochi in cana cu cicoare aburinda si celalalt inca la somn, am decretat oficial: vreau o zi de concediu, in care sa nu fac nimic! Sa NU ma trezesc cand inca e noapte afara, sa NU ies tremurand de frig spre dus, sa NU trag un pui de somn in metrou asteptand sa ajunga la capat. Sa NU beau 3 pseudo-cafele la birou, in speranta ca ma mai trezesc putin. Sa NU ma ude iar ploaia. Dar mai ales sa NU ma trezesc cand inca e noapte afara. Simt ca incep sa fac alergie… Si, cum am cerut destul de clar….spre sfarsit de dimineata am primit un mail de la scoala, in care eram anuntati cu parere de rau ca miercuri (adica maine!!!!) nu vom face cursul de dupa masa (adica 4 ore). Dupa o zi intreaga in care am savurat apropierea unei intregi jumatati de zi doar pentru mine, in care am planificat lucruri de facut cat sa-mi umplu o saptamana…am aflat ca maine dupa masa, in mijlocul rasfatului meu planificat, se intampla o prezentare la munca. Prezentare care nu este obligatoare, dar care m-ar ajuta sa inteleg mai bine niste monstruleti, fapt ce mi-ar face viata mai usoara. Simt deja cum mi se scurg lacrimile spre calcaie…

Ah, am mai vrut si o atentie speciala din partea lui de ziua femeii. Adica azi. Dimineata cand am ajuns la birou, am primit un trandafir (eu si toate femeile din cladire). Roz pal si imbobocit. Ma asteapta cuminte la geamul din birou. Cand am ajuns acasa, in schimb, langa trandafirul rosu columbian ma asteptau un cocktail s-un zambet. Plus ca azi a fost cu mult soare!

Voi ce mai cereti universului zilele astea?

 

 

 

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s