Romanesti

Pierduta printre randuri

De vreo 2573 de pagini sunt vrajita. Sunt pagini in spatele unui ecran de kindle dar vraja este la fel de puternica. Imi mai raman vreo 17 ore si jumatate pana termin a 3-a carte (si ultima) din serie si incep sa panichez. Oare o sa intru in sevraj?

Fiecare minut disponibil a fost pandit si utilizat cu pofta si cu nasul printre cuvinte. In drum spre statia de autobuz, in autobuz, in metrou, in drum spre birou, pe terasa, in pat inainte de somn, pana si pe tron… Cartile astea mi-au devenit drog, sunt dependenta.

De 2 carti si jumatate nu mai intru pe facebook (ceea ce nu e in sine un lucru rau), nu mai stau cu oamenii pe whatsup (si imi dau seama ca-mi cam lipsesc), nu mai gatesc chestii complicate, nu mai scriu (desi prin minte s-au redactat zeci de articole)…. Culmea este ca nu eu am inceput. Olivier a deschis prima carte si a fost atat de absorbit, ca m-a facut curioasa. Cum stia ca o voi citi si eu, nu-mi povestea nimic; imi spunea doar cat de interesant este ceea ce citeste. Azi asa…maine-asa….in cateva zile rasfoiam cot la cot pagini din aceeasi carte.

Da’ ce au ,domne’, asa de special cartile astea, v-ati putea intreba indreptatiti.

Apai sunt niste romane istorice, care te ravasesc pe dinauntru cu detaliile vietii in timpul primului si celui de-al 2-lea razboi mondial (si pana in anii 2000), peste tot prin lume. Ma iertati daca va dezamagesc, dar sunt din ce in ce mai avida de detalii in ceea ce priveste istoria lumii dinainte de azi. Mi se pare asa…interesant de stiut si de inteles. Iar nenea asta, Ken Follet, este primul care reuseste sa puna putina istorie in capsorul meu. Pentru ca povesteste vietile unor oameni (uneori fictivi), cu toata paleta de trairi de care se poate dispune. Asa se face ca am plans in nenumarate randuri (uneori de fericire), am avut respiratia taiata pe final de pagina, m-a durut chiar pentru ei. Pentru toti cei care au trait razboaiele, de altfel.

Da, stiu, voi, oameni normali, cunosteati toate detaliile astea din timpul scolii. Eu cred ca am ratat ceva, ca altfel nu-mi explic. Dar am aflat acum si nu sunt semne ca voi uita prea curand. Mai ales ca abia ce mi s-a deschis apetitul pentru istoria lumii. Ah, sa ma auziti cum dezbat zidul Berlinului si tratamentul sovieticilor fata de nemtii din est…sau conflictul intre Rusia si USA pentru Cuba lui Fidel Castro…. Si ma intreb in acelasi timp cum naiba de n-am stiut ca subiectele astea sunt asa de interesante? Timp de 33 de ani…in curand 34 🙂

Ca sa fie pachetul complet, descopar putin cate putin ca de 2 ani si-o luna am langa mine un almanah. Nu face decat sa ma bucure!  Un pahar cu vin, o seara lunga de vara si noi doi dezbatand diverse capitole din carti. Dap, pentru noi asta este o varianta frumoasa de a petrece seara.

Rezumatul articolului (inainte de a ma intoarce la citit): Ken Follet – Trilogia secolului!  

 

 

 

 

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s