Romanesti

Ah, vacanta…..

Trezitul diiiis de dimineata….ba chiar cu noaptea-n cap (si uneori tare-i grea!) n-a fost niciodata mai simplu ca-n zilele de vacanta! Si nu oricare, ci cea in care pleci. Departe sau mai putin departe…asta nu mai conteaza.

Asadar…dezlipesc pleoapele cu grija, sa nu se rupa, misc cate un deget, apoi cate o mana, cate un picior…si in curand sunt in pozitie verticala, in intuneric. Zambesc auzindu-l pe Olivier cum trece prin acelasi proces. Macar nu ma chinui de una singura :)) Pentru ca, nu-i asa, platim scump placerea. Iar pentru mine vacantele in deplasare au costat aproape de fiecare data nopti microscopice.

Bagajele sunt gata de 4 ore (inainte de a ne scurge spre pat) si asteapta periutele de dinti pentru a le inchide. Apa clocoteste si cicoarea asteapta in cani. Ne uitam unul la altul printre cascaturi si ne zambim nerabdatori. Inca o ora si suntem in avion.

Ca de obicei ma las asteptata. Ca de obicei rabdarea lui Olivier se subtiaza vazand cu ochii. “Doar ti-am spus ca trebuie sa plecam la 5:45 ca sa ajungem la timp!” Zambesc frumos si continui sa ma pregatesc. Grabesc ritmul, totusi, ca sa nu-mi fortez norocul…

Strazile sunt dezgolite de masini si biciclete si oameni. In tramvai schimbam inclinaturi de cap cu cei 3 pasageri mai adormiti ca noi. O intelegere reciproca pluteste prin vagon…

Dupa 40 de minute de leganat ajungem in fata aeroportului. Ca de fiecare data, cand trec de usile glisante, regasesc emotia vacantei. E ca si cum o agat in cui, la iesire, si ma asteapta pana la urmatorul zbor.

Palma lui calda o inconjoara pe a mea. Imi da o stare de siguranta, de calm, de happy. Plus ca-mi zambeste adormit si-mi pupa palaria din cand in cand (am palarii foarte rasfatate). O cafea aburinda dupa ce ne inregistram si ziua incepe minunat!

2 ore de zbor si discutii si rasete si deja ne pregatim de aterizare. Poc! Poc! Urechile sunt gata. Inca putin si-mi recapat mobilitatea picioarelor. Pipi stop, control de pasapoarte, o sticla cu apa si iesirea e in fata noastra. Ah, da! 20 de grade in plus chiar se simt! Renuntam la gecile de iarna si scoatem ochelarii de soare. Marrakech, am revenit!

Un rhiad in centrul vechi, cu o terasa minunata pe varf de casa veche, mic dejun in pijamale pe terasa, cu soarele inca adormit…asta da viata in miez de iarna!

Ca de obicei, revizitam terasele dragi noua, verificam cocktailul meu preferat (100% din fructe proaspete) si ne lasam pierduti prin orasul deja familiar noua. Nici partaitul scuterelor nu ne mai deranjeaza asa de tare. Seara avem de ales intre meniul rhiadului (unde se intampla sa cinam noi doi si lumanarile) si restaurantul Nomad, in varf de alta casa veche (unul dintre putinele locuri unde poti gasi un vin bun langa cina si mai buna).

Stiu deja sa nu mai beau direct din pahar (ca ultima data, cand am zacut o saptamana) si am invatat sa-mi gasesc felurile preferate de mancare. Am invatat stradutele si stim unde sa gasim ce avem nevoie (ulei de argan, ceai, esarfe colorate, genti din piele buna…). Ce sa mai, ne rasfatam in voie, ca la noi acasa!

Ultima seara este intotdeauna pe cat de frumoasa, pe atat de grea. Ne luam la revedere cu greu de la amestecul orasului de tot si toate. Ca de fiecare data, stim ca vom reveni si asta ne alina. Sorbim inca o data din ceaiul fierbinte si mirosul orasului. Cat sa ne ajunga pentru cateva luni….un an…

Inca 4 ore de somn rapid si exercitii de pus corpul la verticala, cat sa-l aducem in taxi-ul ce ne asteapta in fata rhiadului. Nu e inca 6 dimineata si strazile se trezesc in viteza. Autobuze pline, taxiuri si scutere de peste tot, magarusi si tarabe…. Aerul e cald si parfumat de Marrakech.

Zburam linistiti, ne uitam la poze si la noile noastre esarfe….

 

Ah, la naiba! Iar a sunat alarma si nu m-a lasat sa-mi termin visul! Nici macar cafeaua din avion n-am terminat-o….

Dap, vis…cum nu-mi pot lua imediat niste zile de vacanta marocane. Dar pana si-n vis orasul asta e minunat! Iar plecatul in vacanta e si mai minunat! Chiar daca numai pentru cateva minute, cat dureaza un vis frumos 🙂

Voi ce mai visati noptile?

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s