Romanesti

Nici cu marti nu mi-e rusine :)

Azi a plouat. De 2 ori: cand ma duceam la munca si cand ma intorceam acasa.

Am lucrat cu drag si spor toata ziua. Oarecum o noutate in ultima vreme. Putin cam ametitor in prima parte a zilei, pana m-am acomodat cu noul Office. E din ce in ce mai dragut a folosi.

Cautari de locuri si catering, sedinte, niste poze ad-hoc, alte cautari, alte sedinte… A trecut ziua fara sa-mi dau seama.

Fred, colegul ajuns in firma in aceeasi zi cu mine, a decis sa manance sanatos. Asa ca la desert isi ia fructe. 2 euro bucata la cantina firmei. FOARTE scump. Asa ca i-am propus sa aducem fructe la birou, cumparate normal, la kg. Ba exista chiar o firma care livreaza cosuri cu fructe de sezon : 40 euro pentru 8 kg (tot e mai ieftin ca 2 euro bucata).

Nisrine, colega marocanca, si-a comandat uleiuri esentiale (ii facusem chiar o lista cu ce ulei pentru ce nevoie). Ba face si dimineata abdomenele de care ii povestisem. Iar in seara asta….a plecat devreme…18:20… Incep sa cred ca nu mi-am racit gura degeaba in toate datile cand ii explicam ca ora 21 inca la birou nu e ceea ce se numeste normal si nici sanatos.

Marjory, colega roscata, a inceput sa-si dezvolte reteaua profesionala (cum e bine sa facem toti in mod constant, de altfel).

Ma simt un mic guru in cercul meu restrans. Si mi-s mandra. Ori spun lucruri de bine si de bun simt, ori stiu sa spun foarte convingator, ori poate amandoua. Cert este ca vad oameni din cercul meu restrans care ma asculta si imi urmeaza sugestiile. Si ma bucura ca le merge bine cu sugestiile mele.

Eh, si cum meditam eu la toate cele, ma indrept spre statia de autobuz. Inca o mica trecere de pietoni si am ajuns. Ma uit stanga, dreapta, nicio masina la orizont. 2 pasi si jumatate mai tarziu, aud un motor turat care se apropie, din ce in ce mai tare. Apoi…in fractiuni de secunda….un scartait puternic de roti…si eu fugind. Idiotul de la volanul masinii rosie care a virat in toata viteza la dreapta, nu se gandise ca cineva poate sa foloseasca trecerea de pietoni. M-a vazut in ultima secunda si a franat, dupa care, vazand ca sunt ok, a continuat drumul in tromba. Cateva secunde am fost indecisa daca sa rad sau sa plang…

Abia apoi a plouat.

Culmea ironiei? Pe aceeasi trecere de pietoni, o alta masina, din alta directie, a facut exact acelasi lucru. Dimineata altei zile. Tot eu eram pietonul.

Olivier m-a intrebat la ce distanta de mine se oprise masina. A fost dezamagit cand i-am spus ca am preferat sa fug in loc sa ma intorc si sa masor distanta dintre picioarele mele si rotile masinii. Apoi, ca un barbat adevarat, mi-a dat cateva solutii la problema mea “cum sa fac sa nu ma las calcata de o masina” (cum ar fi sa plec mai devreme….sau sa lucrez de acasa…). Asa-i ca-i un dulce?

In alta ordine de idei…vi se intampla si voua uneori sa mancati ca si cum ar fi sfarsitul lumii? Sau sa va razboiti cu jumatatea pe ultimele frunze de salata?

L.E.: am uitat sa va spun…dupa ce m-am regasit teafara pe celalalt trotuar, odata cu un oftat sanatos, au iesit si niste cuvinte: IDIOTUL NAIBII! (sau poate pizda ma-tii, nu sunt sigura)
Concluzie: tot pe romaneste injur in caz de urgenta 🙂

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s