De ce Toulouse

Dap, in afara faptului ca aici s-a intamplat sa locuiasca Pacificatorul, au mai fost si alte motive care m-au ajutat sa iau decizia de a schimba Bucurestiul cu Toulouse. Si, spre placuta mea surpriza, inca mai descopar astfel de motive, desi eu sunt deja convinsa.

Unul cate unul…

…imi pica ochii in gura de somn. Am dormit 8 ore dar nu mi-au ajuns. Plus ca norii si aerul greu si rece de afara ma apasa si mai mult inapoi pe perna. Pana acum am rezistat, am baut 2 cicorico, am incercat sa wiggle-wiggle pe muzica, am citit mailuri si documente, am pus chiar si niste rufe la spalat.

Scurt

Ieri seara am aflat ca azi lucrez. O zi intreaga. De la 8 la 17. O fetita de 4 ani care a fost racita (va dati seama ce energie o sa aiba acum?) si sora ei de 12 ani. 9 ore in casa cu 2 baterii Duracell. In detrimentul unei prime iesiri englezesti, cu domni si doamne de toate varstele. Diferenta este ca iesirea englezeasca o plateam eu, pe cand bateriile Duracell ma platesc pe mine.

E clar!

Imi place sa vorbesc in fata unui grup de oameni, fie ei 3 sau 30. Aseara au fost vreo 30 si toti necunoscuti, doar unul romanesc, restul de import. De fapt…noi 2 eram de import… Oricum, le-am vorbit tuturor intr-o limba comuna, engleza, pe un subiect si mai comun: calatoria in timp.

E o lume mica si e lumea mea

Era candva o femeie care avea o agenda neagra. Uneori avea si una rosie. Si amandoua aveau programari, intalniri, cafele, notite, idei, adrese si titluri de carti. Era mereu ceva de facut. Avea nevoie de agenda mereu, sa le tina in ordine.

S-a facut lumina!

Nuuuu…. nu afara! Afara e inca bezna, desi 10 dimineata! Si fffrrriiigg! Si umed si urat si innorat.

Nici in casa, ca n-am aprins lumina potrivita si din canapea nu merge, oricat mi-as folosi puterea mintii.

Uite d-aia ma laud eu singura!

Ieri am scris un mail. In franceza. Cu ceva mai mult de 2 propozitii! Ba chiar avea formulari complexe si diferite timpuri ale verbului. Iar eu l-am scris asa… dintr-o rasuflare, ca si cum as fi scris ceva in engleza… sau articolul asta…

I’m sinking

I know how it sounds, but it is how I feel these days. I am still happily in love, but all the rest is turning grey little by little.