Mi-e dor de fetele mele

Scriam articolul de ieri si m-a lovit: mi-e dor de voi, fetelor!

Mi-am amintit serile in ceainarii sau prin vreo terasa (cand ne-am facut mai mari) si cum ne lasam scoase cu forta de catre personal, sa se poata si ei duce acasa. Cum radeam de ne auzeam din partea cealalta a localului. Cum siroiau lacrimile de fericirea impartirii unui ceai si unei seri cu voi, fetelor! 

Nici cu marti nu mi-e rusine :)

Azi a plouat. De 2 ori: cand ma duceam la munca si cand ma intorceam acasa.

Am lucrat cu drag si spor toata ziua. Oarecum o noutate in ultima vreme. Putin cam ametitor in prima parte a zilei, pana m-am acomodat cu noul Office. E din ce in ce mai dragut a folosi.

Luati de va minunati

Asa-i ca suntem frumosi? Ca fericiti sigur suntem. El cu hainele in culorile Frantei si o fundita tricolora romaneasca in piept, eu cu ie romaneasca (multumesc, Mada!), curea tricolora (multumesc, Tatiana!), bratara multicolora (multumesc, Irina!) par si machiaj naturale.

Va saluta o doamna

Mai precis, doamna Pillaud Tirard. De numai o zi si 30 de minute. Invatacel, ce sa mai…

Am ales intre a ma intinde la orizontala pana maine dimineata si a scrie un articol. Probabil ca veti gasi ceva pauze de coerenta, dar macar veti sti de unde vin.

Am prins momentul…

… si m-am pus sa astern un capitol nou. Pentru ca daca ar fi sa scriu tot ce am de scris, ar iesi un capitol sanatos. Dar stiu ca sunteti prinsi cu noul an si cu adaptarea la 2015, asa ca scriu pe scurt, cat sunt baietii la alergat si e liniste in casa.

Si am revenit

Dupa numai 5 ore de drum si 2 zile de refacere dupa vacanta, iata ca revin cu un luuuuung rezumat, dar nu atat de lung pe cat de pline au fost zilele astea in san si brate de familie frantuzeasca, al carui nume il voi purta cu drag in curand. Va avertizez, urmeaza randuri multe, cu plusuri si minusuri, dar toate primite si acceptate, ca doar erau daruri. 

E vacanta si la voi?

Bine….la mine e tot o vacanta continua de prin iulie, deci nu e vorba despre mine aici. In schimb, Pacificatorul este in extaz. Si lumbago-ul meu, care vine cu noi. 

Vineri, 12

Asa de tare m-am distrat azi ca acum, la numai 19:38, mi se rostogolesc ochii spre buze, mi-e lene sa si mananc, ma dor genunchii si vorbitul cere o cantitate de energie pe care n-o am momentan. Drept urmare, sunt rasfatata asta seara si, cat pun eu ideile din capsor in articol, Pacificatorul pregateste cina.